Actori: Audrey Tautou, Mathieu Kassovitz, Rufus, Lorella Cravotta
Oare cine nu cunoaste mutrita aia nevinovata, entuziasta si parca totusi rupta de realitate pe care o afiseaza Amelie? Daca ma gandesc un pic, mediocritatea in care aparent este invaluita pelicula, o putem intalni cam la tot pasul. Diferenta este ca noi ne amuzam pe seama ei si o evitam pe cat de mult posibil, iar francezii au facut din asta o arta. Mie, franturile de inceput, acele “ii place/detesta”, mi-au lasat o impresie indeajuns de buna cat sa retin si sa admir conceptualitatea in care este construit intregul film. De ce ‘impresie’? Pentru ca in multe aspecte m-am vazut pe mine, chiar fara nicio urma de indoiala. (va dati seama ca nu va dezvalui detaliile, sunt o pudica, ce naiba!). Si asta nu pot spune ca s-a intamplat in cazul multor ecranizari; de asta Amelie este un pic mai mult decat ceva, mai aproape decat altcineva si mult mai subtil decat un altceva.
Din subiect n-o sa va dezvalui mult, ci doar cat sa va contureze o imagine indeajuns de sugestiva, sa stiti pe ce ‘flanc’ va situati. O avem pe Amelie, o fetita crescuta in imprejurari daca nu speciale, macar curios de interesante. Timpul isi arata efemeritatea, iar copila, ramasa orfana de mama intre timp, ajunge chelnerita in Montmartre, intr-un bar ce apartine unei vechi dansatoare de circ. Desi existenta nu ii este marcata de fapte considerabile si demne de rememorat, Amelie va gasi o cutie cu amintiri din copilaria unui necunoscut. Acest punct declanseaza si stabileste premisa de la care va porni scopul fetei: de a surprinde barierele timpului si incercarea de a schimba destinul celor din jur. Pionii idealului lui Amelie sunt vecini de-ai ei, aparitii aparent banale, dar tulburatoare din unghiul povestilor lor. ‘Activitatea’ ei este zguduita la intalnirea cu Nino Quincampoix, un tip ciudatel, dar care starneste interesul lui Amelie. Joaca care se va instaura intre cei doi, va fi una pe cat de placuta, pe atat de amagitoare.
Download subtitrare “Le fabuleux destin d’Amelie Poulain” click aici.
Audrey Tautou! Atat am spus si o sa va dati seama ca ma topesc dupa ea. Bineeeee, este mult spus, dar chiar imi place mult tipa. Ecranizarea nu lasa/nu m-a lasat masca pentru povestea in sine, interesul ala febril pentru fabulos al tuturor ( ‘fabuleux-ul’ din titlu,d’oh, trebuia vreun indiciu pe undeva), ci dupa cum am spus si ‘n’ randuri mai sus, chiar este interesant sa vezi cum din niste stereotipii zilnice (vezi aruncatul cu pietre in apa) poate iesi ceva artistic. Si ca sa fim si putin machiavelici, aparent o sa putem afirma raspicat: “Hai frate, si eu pot regiza asa ceva, sa mi se ofere conditiile!”, dar eu m-am invatat deja ca este c-o masura mai bine pe sistemul “mai usor cu vorbitul, mai mult cu fapta”. Nu-i asa?
Vizionati trailer:
Un film european extraordinar , facut pentru suflet (o frumoasa si ciudata poveste de iubire) si a adevarata desfatare pentru ochi (o imagine perfecta) . Se pune foarte mult accentul pe detaliu , totul este asa cu ti-ai dori . Asta , impreuna cu interpretarea magistrala a actritei principale fac din acest film unul dintre cele mai bune pe care l-am vazut pana acum. Un film pe care il recomand , dar nu fanilor lui Rambo, Iron Man , etc…
Un film exceptional, m-am uitat la el de vreo 2 ori.
Frumos film, dar mai bine citesc de doua ori “De veghe in lanul de secara”, sau poate chiar “Jurnalul adolescentului miop” ca sa-mi pot satura nevoia de umplere spirituala si sufleteasca. Iar daca tin cu tot dinadinsul sa vad un film frantuzesc fac rost de “Avarul” si vad acolo detalii si joc actoricesc pe care vechea garda a actorilor francezi o subliniaza printr-o arta a actorului ce atinge perfectiunea.
Asa numita si laudata ” Nouvo direction” a cinematografiei franceze face ca filmele anilor 90′ – 2000 sa fie mai bine vandute pe DVD si nu in bilete de cinema.
Asa ca deocamdata “Vive le Hollyhood!”.
Acest film mi-a placut atat de mult, incat il recomand tuturor…
[…] urmari ale unor productii noi-noute ale unor granzi cineasti. Daca ti-au placut filme ca “Le fabuleux destin d’Amelie Poulain“, “Revolutionary Road” sau “Burn after reading”, cu siguranta […]
[…] aduce foarte mult cu Amelie si mai ales cu Delicatessen, primul film al regizorului francez, despre care promit sa scriu foarte […]
[…] Le fabuleux destin d’Amélie Poulain (2001) Cum sa nu o iubesti pe Amélie? Audrey Tatou a reusit sa ne introduca intr-o poveste cat se poate de captivanta despre iubire si despre grija pentru cei din jur. Filmul a primiti o serie de premii César, iar unul a mers la regizorul peliculei, Jean-Pierre Jeunet. The Full Monty (1997) Am o mica slabiciune pentru filmele made in UK. The Full Monty a fost una dintre comediile pe care le-am ,,uzat” de atata revizionari pentru ca, recunosc, mi s-a parut amuzant sa vad cativa barbate pusi in situatia de a scapa de toate inhibitiile, in provocarea de a face striptease. Una dintre scene mele preferate este cea in care Dave se infasoara intr-o filie de plastic si mananca un baton dietetic pentru ca ne arata ca si barbatii recurd la tot felul de metode pentru a arata cat mai bine. […]