Lebanon a fost respins la festivalurile de film de la Berlin şi Cannes, dar a fost acceptat de către organizatorii Festivalului de Film de la Veneţia şi s-a dovedit a fi o alegere extrem de inspirată. Filmul a câştigat Leul de Aur, a lansat un regizor, Samuel Maoz, care nu se află deloc la prima tinereţe, având aproape 50 de ani, iar Lebanon este primul său film de lungmetraj de ficţiune. A mai realizat un documentar în urmă cu 10 ani despre care nu se ştiu foarte multe lucruri şi a lucrat ca operator pentru diverse producţii de televiziune. Lebanon este un film foarte personal pentru Samuel Maoz (el a realizat şi scenariul) pentru că prezintă o întâmplare dramatică trăită de autor în timpul primului război libanez.
Toată acţiunea filmului se întâmplă într-un tanc. Cei patru militari din vehicul au o misiune uşoară în aparenţă, să însoţească un pluton de soldaţi într-un oraş libanez, care fusese deja bombardat de aviaţia israeliană pentru a afla dacă mai există forţe de rezistenţă. Lucrurile merg prost de la început, când lunetistul din tanc omoară civili nevinovaţi sau, dimpotrivă, nu trage la timp şi colegii de-ai săi sunt ucişi. Lunetistul, în vârstă de 18 ani, aflat la prima misiune adevărată din viaţa sa, observă că este o mare diferenţă în a trage în conserve (la antrenamente) şi a împuşca ţinte reale. La un moment dat, tancul pierde legătura cu plutonul de soldaţi care îl însoţea, este atacat din toate părţile, iar singura prioritate a militarilor din tanc este de a-şi salva viaţa. Cu orice preţ.
Filmul nu-şi propune să ne prezinte contextul istoric al acelui conflict militar, nici măcar nu încearcă să amintească ce caută trupele israeliene în Liban. Nu acest lucru este important, ci faptul că războiul este la fel peste tot, că aceeaşi situaţie poate avea loc în orice alt conflict din lume, că teama soldaţilor în faţa morţii este aceeaşi, fie că sunt experimentaţi sau debutanţi. Cei care se aşteaptă la un film de război în genul celor americane, cu multe explozii şi acţiune cât cuprinde vor fi dezamăgiţi. Lebanon pune accent mai mult pe emoţiile celor implicaţi, pe trăirile lor în situaţii limită, iar noi nu vedem decât ceea ce văd şi ei, prin luneta tancului, atât cât poate cuprinde aceasta. Nimic în plus. Lebanon este un film antirăzboi, realizat într-o manieră cu totul originală. Atenţie, conţine scene şocante !
Vizionaţi trailer:
foarte bun. mi-a plăcut mai ales pentru că nu a fost ca şi celelalte filme de război.
Da, foarte bun filmul. Mi-a plăcut mult şi mie. După ce l-am văzut am citit pe imdb păreri şi majoritatea erau nemulţumiţi de inexactitpţile din film: Ba că tancul era prea mare, ba că trapa tancului se deschidea prea uşor şi putea să intre oricine. Dar cum ai spus şi tu, nu lucrurile astea sunt importante, ci trăirile personajului principal.
Un alt film care mi-a plăcut şi îl recomand, tot despre acest război, e Vals Im Bashir!
Despre film: Si mie mi-a placut, insa ce e drept ca imi plac filmele de acest gen.
Despre blog: []
Foarte bun filmul de care ai amintit, tot antirăzboi şi tot producţie israeliană.
@subtitrari: atat timp cat tu pui la nume “subtitrari” nu ai dreptul sa ai o parere despre blog 🙂
foarte tare filmul mi-a placut cand l-am vazut prima data