Aceasta adaptare a romanului Lolita scris de Vladimir Nabokov nu este prima, dar este cu siguranta cea mai cunoscuta si indragita. Filmul il stie toata lumea. Subiectul scandalos, dar in acelasi timp irezistibil, a facut inconjurul lumii. Cu toate ca insusi Stanley Kubrick a facut primul film inspirat dupa carte in 1962, am ales sa va vorbesc despre cel regizat de Adrian Lyne, care ne este mult mai familiar tuturor.
Naratorul este Humbert Humbert (Jeremy Irons), un profesor aspirant care se muta la New Hampshire tocmai pentru a se apuca de predat. El inchiriaza o camera in casa vaduvei Charlotte Haze (Melanie Griffith), cu toate ca la inceput nu era atat de dornic sa stea. Motivul pentru care ramane este fiica lui Charlotte, Dolores, alintata Lo (Dominique Swain). Scena in care Humbert o intalneste pe Lo este clasica: Lo stand intinsa pe iarba, udata de stropitoarele din jur si citind o revista, in timp ce barbatul o priveste hipnotizat. Fata avea doar 12 ani, dar asta nu o impiedica sa fie foarte promiscua si obraznica, inebunindu-l pe Humbert, care intre timp se casatorise cu Charlotte doar pentru a fi aproape de fata. Tensiunea sexuala dintre cei doi creste, pana in momentul in care mama fetei descopera afinitatea pe care noul ei sot o avea pentru fiica sa. Moare la scurta vreme, lasand-o pe Lolita in grija lui Humbert. 
Cei doi pleaca intr-o calatorie prin tara, dar si intr-una emotionala si senzuala. Se muta din motel in motel, pana cand se opresc intr-un oras unde barbatul isi ia o slujba la un colegiu. Dar tanara devine din ce in ce mai plictisita si dezinteresata de Humbert, in timp ce aceste încearca sa se agate de ea cu disperare. Pe langa aceste probleme emotionale, in peisaj mai apare un barbat care o dorea pe Lo. Acesta devine o prezenta din ce in ce mai amenintatoare pentru Humbert, pentru ca in final fata sa fuga in bratele celuilalt barbat.
Finalul este destul de sec, mai ales pentru o tanara atat de plina de viata precum Lo. Interpretarea lui Dominique Swain este de nota 10. Amestecul de inocenta si sexualitate de care da dovada este cat se poate de autentic. Nici Irons nu joaca rau. Personajul sau este pe de-o parte sedus de personalitatea tinerei, pe de alta parte, trebuie sa dea dovada de responsabilitate. 
Lolita atinge o tema destul de sensibila. Filmul da dovada de un curaj extraordinar, motiv pentru care trebuie vizionat, in cazul in care nu l-ati vazut deja. Totusi, trebuie sa fac o precizare: daca aveti posibilitatea sa aruncati un ochi si peste carte, atunci nu ezitati!
