M-am gandit pentru cei care vor sa experimenteze putin ,,antichitatile” lumii cinematografice, sa incerce Los olvidados al lui Luis Buñuel. Daca va place spaniola, cu atat mai bine. Eu am luat filmul tot experimental, mai ales ca trateaza realitatile sociale ale Mexicului din acea perioada, deci exista si o latura istorica.
Alb-negru, Los olvidados ia sub observatie mai ales delincventa juvenila. Poate parea un film plictisitor, mai ales ca din punct de vedere al calitatii imaginii, evident, nu intra in discutie HD-ul sau HQ-ul, dar poate ca va trezeste curiozitatea sa vedeti o pelicula suprarealista realizata intr-o perioada in care cinematografia nu avea mai mult de 60 si un pic de ani. Nu va zic mai multe despre subiect, va las pe voi sa vedeti cu ce cadre a incercat Buñuel sa surprinda saracia, suburbia mexicana, adesea apeland la diverse simboluri, ceea ce face si mai ,,provocator” filmul.
Luis Buñuel este considerat a fi unul dintre punctele de referinta ale istoriei cinematografice, iar un lucru care m-a atras, atunci cand am incercat sa aflu mai multe despre el, a fost legat de prietenia cu Salvador Dalí. Cei doi au realizat un film de scurt metraj impreuna, Un chien andalou (1929). Lasam datele biografice si va mai spun ca Luis Buñuel a castigat in cadrul Festivalului de la Cannes din 1951, pentru Los olvidados, premiul pentru cel mai bun regizor. Vizionati si trailerul.
O să îl văd şi eu sigur. Nu m-am apucat încă de Bunuel, dar intenţionez să o fac în curând! Am văzut doar Un Chien Andalou, dar ăla nu e film din care să înţelegi ceva! ;))
Aaa…şi ce mai ştiu de Bunuel e celebrul lui citat: “I’m an atheist, thank God!” :))