Luftslottet som sprängdes/The Girl Who Kicked The Hornets’ Nest (2009)

Se pãstreazã personajele, regizorul, se continuã povestea, dar o fãrâmã de farmec se pierde. Şi da, o spun cu dezamãgire în glas. Asta nu face totuşi din ultimul volum Luftslottet som sprängdes/The Girl Who Kicked The Hornets’ Nest ce aparţine trilogiei Millenium, cea mai slabã ecranizare dintre cele trei dezbãtute aici. S-a plusat în primã instanţã pe maniera politicã dar şi substratul din care evenimentele fac parte, lãsând-o pe Lisbeth într-un plan secund. Bine, asta fãcând referire la primele scene pe care Alfredson le construieşte. Dar, din fericire, spre miezul poveştii, avem parte de Lisbeth pe care o cunoşteam cu totii, de personajul ei excentric şi neînfricat şi aportul incalificabil al ziaristului Blomkvist. Şi pentru cã am ajuns aproape de finalul cãrtilor, trebuie spus cã dupa moartea lui Larsson, speculaţiile nu au incetat sã aparã: zvonuri precum faptul cã un al 4 lea volum se aflã în mainile unui apropiat al bãrbatului au fãcut deliciul fanilor şi s-au lansat noi perspective în ceea ce priveşte realul deznodãmânt al trilogiei Millenium. În ultima parte explicaţiile vin fãrã prea multe rugãminţi, personajele suferã un ultim contur, iar povestea capãtã un deznodãmânt serios, dar la fel de deschis la interpretãri.

Da, apariţia dar şi rãnirea lui Alexander Zalachenko de cãtre Lisbeth sunt surprinse în primele cadre ale filmului. Lisbeth, rãnitã şi ea grav, este dusã la spital alãturi de Zalachenko şi urmeazã sã fie acuzatã de tentativã de omor la adresa acestuia. Şi în timp ce recuperarea ei se desfãşoara, apar grijile pentru activitatea unei Secţii Ilegale, o grupare ce şi-a dus activitatea cu ajutorul serviciilor secrete; “griji” pentru cei care i-au descoperit teritoriul dar şi maniera de “lucru”. Iar Zalachenko este ucis între timp pe patul de spital de urma unui bãtrân pensionar, care se sinucide la rândul sãu dupã ce încearcã sã ajungã şi la salonul femeii. Lisbeth işi revine şi este transferatã mai apoi într-o inchisoare din care va trebui sã-şi astepte procesul, respectiv posibila condamnare. Bineînteles cã Mikael Blomkvist nu întârzie sã aparã, încercând sã punã la cale un plan pentru a o ajuta pe Lisbeth sã iasã din încurcãturã. În întreţinerea procesului şi a unei posibile condamnãri intervine şi Peter Teleborian, un doctor psihiatru care a terorizat-o pe tanara la momentul şederii ei într-un sanatoriu. Va reuşi Lisbeth sã-şi dobândeasca libertatea şi sã scape de sub aripa custodiei?

Gata cu filmele pentru Stieg Larsson! Şi chiar o sã-mi lipseascã aventurile lui Lisbeth Salander şi intervenţiile salvatoare ale lui Mikael Blomkvist. Iar pentru cei mai sceptici dintre voi, nu vã gândiţi la continuãrile cãrtilor ca la niste sequel-uri neinspirate, cãci treburile stau oricum, dar nu chiar aşa. Referitor la ultima parte a cãrţii şi la filmul realizat de pe urma acestuia, este incredibil cum Lisbeth Salander nu-şi pierde din complexitatea de rol, de originalitate şi tact: uitaţi-vã numai cum se infãţişeazã la tribunal, riscând sã denote doar imaginea unei individe macabre, capabile de sãvârşirea celor mai josnice fapte. Şi când te mai gândeşti şi la propriul arsenal de rãzbunãri pus la punct de-a lungul a trei cãrţi… Mikael aleargã într-o parte şi de alta, cu acelaşi ritm şi energie molipsitoare, fiind unul dintre personajele care işi pãstreazã identitatea şi gândurile pânã la final. There’s no drama for him!:D Tributul adus lui Stieg Larsson este unul mai mult decât binevenit, iar succesul de care s-a bucurat şi se vor bucura peliculele, nu fac altceva decât sã-i prelungeascã un meritat termen în posteritate.

Vizionaţi trailer: