Împătimită fiind pentru genul horror indiferent de cretinitătile pe care le mai născocesc producătorii, am purces cu multă nerăbdare să văd Mama, chiar dacă o parte din mine îmi spunea că mi-am anulat alte activităţi degeaba. Punctele de interes care recomandau filmul unui spectator obişnuit erau cele două numele prolifice: Jessica Chastain în rolul principal şi Guillermo del Torro ca producător executive (Pan’s Labyrinth). Din păcate, nici aceasta combinatie nu a descoperit formula succesului pentru un film horror de secol douăzeci şi unu, în schimb a plasat “Mama” în aceeaşi categorie mediocră, drept urmare nu primeşte mai mult de nota 6.
Jeffrey îşi ucide cei doi parteneri de afaceri şi pe fosta soţie, apoi fuge împreună cu fetele sale (Victoria, Lilly), însă pe drum au un accident de maşină şi îşi găsesc refugiul într-o cabană abandonată în pădure. Tatăl fetelor dispare în mod misterios, iar fetele trăiesc izolate timp de 5 ani, timp în care sunt căutate de Lucas, unchiul lor. Acestea sunt găsite şi luate în căminul său şi al iubitei sale, Annabelle (Jessica Chastain). Numai că fetele nu sunt singurele prezente noi în casă, lucruri stranii se întâmplă, pe care Annabelle şi Lucas trebuie să le înfrunte.
În timpul redactării scenariului, regizorul s-a gândit să caute în sacul de idei, care era cam gol, aşa ca a făcut un maraton de filme horror, de unde a ciupit cam fiecare clişeu şi stereotip posibil. Jessica Chastain este blocată în rolul unui personaj îngust, este aceeaşi mamă disperată să-şi salveze copiii, numai că nu e mamă în mod oficial. Rolul ei nu presupune actorie de cel mai înalt nivel, drept urmare orice actriţă necunoscută i-ar putea lua locul. Cele două fetiţe sunt un duet interesant, Victoria (cea mare) a cunoscut şi partea sociabilă a vieţii înainte de a trăi izolată, aşadar se adaptează mult mai uşor la viaţa cotidiană. Pe de altă parte, sora mai mică este mai mult animal decât copil, deci e chiar interesant comportamentul ei. Ea tânjeşte după Mama, creatura supranaturală/fantoma care bântuie noua familie, pentru a fi în compania fetiţelor. Finalul acestei poveşti cu terne accente gotice se încheie într-un mod oarecum neaşteptat, însă nu reprezinta un plus, întrucât scena de sfârşit se desfăşoară pe fondul unor efectele speciale de grădiniţă. Povestea are multe carenţe, personajele nu au coloană vertebrală, dar porţia de spaimă vă este oferită sigur. Poate nu e suficient de consistentă, scenele sunt indeajuns de previzibile cât să vă feriţi ochii şi urechile la timp.
Vizionati trailer:
[…] cand un personaj pleaca in mijlocul padurii, singur, cu replicile stangace? Simona Mocanu – FilmeTari În timpul redactării scenariului, regizorul s-a gândit să caute în sacul de idei, care era cam […]