Actori: Chris Carmack, Rachel Miner, Melissa Jones, Kevin Yon, Lynch R. Travis, Sarah Habel, Mia Serafino
Oh da. Deci da, acum vorbim despre-o sincera revelatie dom’le! O pasez oricui, c-a mea cu siguranta nu-i. Dup-o poveste a unui “Butterfly Effect” de 2004, ce-l propulseaza pe dude Ashton Kutcher in tabara tinerilor actori cu talent si-o lungire dezastruoasa in 2006, iata ca unii insista. Insista sa ne trezim la realitate ma. Ca doar d-aia sunt bune revelatiile. Astia de prin lumile cinematografice (americanesti cu precadere) cred c-au dat (fara nicio intentie, bineinteles) peste-o metoda prolifica vizand reclama si publicitatea unei productii mai putin reusite. Stampileaza cu ale lor manusite pe fruntea peliculei o titulatura mama, de regula una reusita si de mare notorietate si pe-urma, infunda titlul c-un soi de element cheie. Un laitmotiv stiut doar de ei. Gandit de minti geniale si maini dibace. Nu oricarui muritor de rand ii este permis accesul. NU. Urmatorul film nu este unul reusit. Puteti trece peste. Mai mult decat usor.
Si pentru ca treaba celor din Politie si a altor asemenea institutii este intotdeauna una extrem de 
dificila, factorii externi sunt intotdeauna bineveniti. Astfel ca Sam Reide (Chris Carmack), un tip aparent obisnuit, colaboreaza cu justitia conferindu-i detalii importante si chiar date concrete privind cazuri de maxima importanta, cazuri clasate cu autor necunoscut sau chiar cele inchise. Cum reuseste individul? Aici intervine partea fantastica: Sam poate calatori in timp; acesta are sansa de a observa, pe viu, ce se-ntampla cu viata respectivelor victime, dar nu poate interveni in niciun fel. Ca fiecare joculet, regulile sunt bine stabilite. Asta pana cand povestea capata si nuante personale. Sora fostei sale iubite (ucisa in trecut) il contacteaza pentru a-i propune saltul in timp, dorind sa cunoasca adevaratul asasin al surorii ei. Desi in prima instanta refuza, tentatia va fi mult prea mare. Si pentru ca o regula de-a jocului este incalcata de catre acesta, consecintele nu se vor lasa asteptate.
Cat de patetica mi s-a parut prelungirea aripioarelor de flutur’, am pomenit si-n inceputuri. Acum, sa pomenesc si de prestatii? Jucarioara masculina distribuita-n rol principal nu m-a convins cu nimic, iar fetele-cochetele, nici atat. Hai c-au fost doua/trei dume de efect de-a lungul povestii, dar atat. Ce-as mai putea spune? Nu stiu. In locul insectei, mi-as lua zborul din titlu. De sila, de rusine-n pajiste, de orice. Stai c-am uitat: si ca sa fie si-un thriller mustit de mystery, trebuie sa avem si aici cliseul ala gen: “Cine-i adevaratul criminal?” Eu, in locul lor, data viitoare, la urmatorul dezastru, as pune sondaj in cinematografe. MARE, pe ecran. Cu intrebarea aia. Se se ofere macar vreun soi de recompensa chinului de a dezmembra tenebrele acestei minunate ecranizari. Stiu, mi-a luat-o Diaconescu inainte. Fara premii oricum. Totusi, acum e acum: Sa-i dam nota de trecere?
Vizionati trailer:
mie chiar mi-a placut…si persoanjul principal masculin…e…eee..:X:X
mihaela,dupa modul in care te exprimi ar trebui sa nu mai consideri ca ai avea^veleitati^ de critic de film sau macar sa comentezi vreun film,daca tu nu poti intelege adevaratul mesaj al filmului,titlul,temele,rolul personajelor,subliniaza subiectivismul din textul commentului tau prin expresii,cuv ca:^parerea mea^,^eu cred^^consider^.ca sa nu mai credem ca cine descrie pelicula respectiva e competenta:P,la cat de prost argumentezi si cat de superficiala esti cred ca o sa vad filmul pana la urma.1 a fost interesant
@medeea inseamna ca esti incapabila sa intelegi ce este un blog. iar de aici deja nu prea mai poti folosi cuvantul “prost”..
@medeea:
Mersi de ponturi, da’ mie mi se pare o porcarie de film in continuare.
Prin comparatie cu “pelicula mama” Mihaela are din punctul meu toata dreptatea.
Daca ar fi sa-l privesc fara sa ma gandesc la original nu ar fi unul dintre cele mai proaste filme si ar avea, sa zicem un 7.
Dar prin comparatie cu originalul imi creaza si mie o dorinta de a critica realizatorii filmului.