O scurtă poveste (2007)

Actori: Horaţiu Mălăele, Cosmin Şeleşi

Acest documentar realizează într-un mod plăcut o radiografie cât mai completă a istoriei desenului animat din România de la origini şi până în 1990. Înainte de Shrek, Finding Nemo şi Ice Age au existat pe meleagurile noastre mai multe persoane talentate care au încercat să facă imposibilul: să realizeze animaţie într-un sistem închis şi cu mijloace modeste faţă de colegii lor din străinătate. Radu Igazsag, la rândul său regizor de desene animate, şi-a propus să strîngă laolaltă cele mai reprezentative figuri ale animaţiei româneşti într-un documentar nostalgic şi amuzant, deopotrivă Tinerii de astăzi vor putea astfel să vadă eroii copilăriei sau adolescenţei părinţilor lor, dar nu ştiu cât vor înţelege Atunci, aceşti eroi animaţi aduceau culoare într-o lume cenuşie şi reprezentau una din puţinele alternative televizate la discursurile lungi şi plictisitoare ale acelor vremuri.

Ghid prin această lume minunată, în care veţi găsi nu numai copii, este Horaţiu Mălăele, care prezintă fiecare moment în cadrul unui dialog cu un computer care a împrumutat vocea lui Cosmin Şeleşi. Timp de 80 de minute ne sunt prezentate secvenţe din mai multe desene animate ale lui Gopo, cel mai valoros creator de animaţie român, dar şi desene precum Haplea, Prostia omenească, Cocenel, Mihaela, La cireşe, Duminica şerifului, Robinson Crusoe, Aventurile lui Pin Pin sau Maria Mirabela în Tranzistoria. Am descoperit scene foarte bine realizate, ingenioase, fabule care transmiteau mult mai multe decât se vedea, am reîntâlnit voci celebre, dar care acum nu mai pot fi auzite decât în înregistrări de arhivă (Anda Călugăreanu, Dem Rădulescu) şi am văzut o secvenţă a lui Gopo, mai actuală ca oricând despre posibilitatea ca resursele naturale să se termine într-o zi. Şi asta în urmă cu vreo 30 de ani când subiectul constituia probabil o temă pentru autorii SF.

Nu cred că tânăra generaţie va simţi vreo emoţie la vederea acestui film. Ba s-ar putea să se plictisească după numai câteva secvenţe. Şi asta nu pentru că cei născuţi în urmă cu 20 de ani sau mai puţin ar fi mai insensibili decât ceilalţi. Numai că ei sunt obişnuiţi cu producţii care alt ritm, alt dinamism chiar dacă din punct de vedere al calităţii desenele vechi par într-un uşor avantaj. O scurtă poveste este pentru „nostalgici” şi pentru părinţii care vor să le arate urmaşilor cine au fost eroii copilăriei lor. Chiar dacă nu am avut un Walt Disney, chiar dacă nu am avut o adevărată industrie de animaţie, creatorii români din acest domeniu au făcut lucruri de calitate. Ca să parafrazez o replică din filmul A fost sau n-a fost al lui Corneliu Porumboiu, „am făcut şi noi animaţie cum am putut!” Şi de multe ori, ne-am depăşit condiţia, motiv pentru care producţia lui Radu Igazsag se poate constitui şi într-un omagiu adus celor mai importanţi creatori de desene animate.

Vizionati trailer: