Takashi Miike nu vrea să te sperie, nu vrea să te deranjeze absolut deloc. Scopul lui este doar să-ţi întoarcă stomacul pe dos, să se joace cu rezistenţa ta la lucruri la care nici nu ai vrea să te gândeşti. Iar odată ce ai văzut filmul, oricât vei dori, nu te mai poţi preface că nu l-ai văzut. Acesta este Takashi Miike, un regizor japonez care a câştigat de două ori premiul pentru cel mai bun regizor, la premiile Academiei Japoneze de Film (în 2002 şi 1998), iar în 2001 i-a fost atribuită distincţia The Movie King of ’90s, în cadrul aceloraşi premii.
Ryo Ishibashi este Shigeharu Aoyama, un producător de film, a cărui soţie a decedat de câţiva ani, şi care, acum, locuieşte împreună cu fiul său, Shigehiko (Tetsu Sawaki). La un moment-dat, în timpul unei cine, fiul său îi atrage atenţia că a început să îmbătrânească şi că ar trebui să se recăsătorească. Îniţial, Shigeharu nu îl ia în serios, însă, mai târziu, începe să se gândească tot mai mult la acest lucru, iar un prieten, Yasuhisa Yoshikawa (Jun Kunimura) vine cu ideea de a organiza o audiţie pentru un film, care să-l ajute să-şi găsească şi o nouă soţie. Răsfoind aplicaţiile fetelor înscrise, Shigeharu Aoyama este fascinat de o tânără, pe nume Asami (interpretată de modelul japonez Eihi Shiina). Dar pasiunea lui pentru această fată îi va dăuna. Însă cât de mult şi pentru cât timp, te las să descoperi singur(ă), vizionând filmul.
Download subtitrare “Auditia” in curand.
Audiţia se încadrează perfect în stilul ciudat şi confuz al celebrului David Lynch. Începe cuminte, cu primele 40 de minute care nu anunţă nimic din ce te aşteaptă mai târziu, după care Miike îşi atacă vizual spectatorii cu imagini provocatoare de leşin (cum a fost cazul la premiera din Elveţia). În ciuda unor actori care lasă de dorit, regizorul japonez reuşeşte să facă din Audiţia un film care să-ţi rămână în minte şi care îţi schimbă total modul în care ai privit până acum o femeie japoneză.
Vizionati trailer:
e Ôdishon de fapt :p
mersi pentru atenţionare. poate îmi trimiţi şi mie accentul ăla circumflex prin mail 🙂 glumeam!
Dap un film excelent. Plictisitor la culme in prima ora iar finalul este demential. Poate tocmai cu atat mai infiorator….. Miike rules :D.
Miike, Miike, Miike!
oh yeah 🙂
@nuana: de fapt articolul tau despre Three extremes mi-a adus aminte ca am pe undeva prin casa un dvd cu Auditia pe care nu-l vazusem inca.
Uhu, articolul meu, impreuna cu mine, se bucura ca a fost sursa de inspiratie 🙂
[…] precum: “Hostel“, “The Descent“, “Midnight Meat Train“, “Odishon“, “Shutter” sau mult blamatul “Antichristul“, iar acum in schimbul […]
2 ore de plctiseala.