Peacock (2010)

In zilele noastre , vizionarea unui film este echivalenta cu plonjarea intr-o piscina  fara apa, de unde speri sa iesi fara vreo fractura majora dupa un asemenea act necugetat. De ce ? Pentru ca filmele bune au devenit scumpe la vedere, iar cand gasesti in sfarsit unul, te bucuri ca un copil in ziua Craciunului. Cam asa m-am simtit si eu, dupa ce am urmarit Peacock. Il avem in rolul principal pe irlandezul, Cillian Murphy, pe care l-ati putut vedea anul acesta in Inception. Un actor care a mai jucat de cateva ori cu succes rolul  de “creepy” si totusi, aici reuseste cel mai sinistru personaj, respectiv, cea mai buna prestatie din cariera sa de pana acum. Ar fi superficial din partea mea sa il compar cu Psycho-ul lui Hitchcock, cu toate ca personajul John Skillpa interpretat ireprosabil de Murphy, are ceva lucruri in comun cu Norman Bates. Va pot spune insa, ca este o drama cu accente de thriller ce va va tulbura.

Descrierea filmului este o misiune grea, pentru ca se incadreaza in categoria peliculelor la care trebuie sa fi foarte atent ce spui si cat, altfel risti sa distrugi complet experienta vizionarii celuilalt. John Skillpa (Cillian Murphy) este un functionar public la o banca din oraselul Peacock si pare ca se descurca destul de bine, in conditiile in care, dupa moartea mamei sale s-a vazut obligat sa aiba grija singur de gospodarie. Locuitorii orasului pot spune despre el ca e un angajat exemplar: nu intarzie niciodata, munceste de multe ori chiar peste program fara sa se planga, insa e incredibil de privat cand vine vorba de viata personala. Un accident produs chiar in curtea sa ii va schimba rutina si va contribui la dezvaluiri socante pentru locuitori, legate de aparitia unei femei pe nume, Emma, despre care nu a stiut nimeni si care juca de multa vreme un rol important in viata lui John.

Desigur, filmul de fata nu este pentru toata lumea. Nu veti asista la vreo productie de divertisment, ci mai degraba, la un pur studiu psihologic al comportamentului. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult, a fost usurinta transformarilor meticuloase prin care trece Murphy pentru reprezentarea a doua personalitati total diferite. Transformari care devin chiar de natura fizica (referindu-ma strict la expresiile faciale si gesturi). La final am ramas cu doua regrete: 1. Ca soarta peliculei a urmat-o pe cea a unui alt film bun, Kiss Kiss Bang Bang, ambele lansate direct pe dvd; 2. Murphy, care merita categoric un premiu pentru interpretare, face parte din clubul actorilor subapreciati si probabil, nici nu i se va schimba statutul prea curand.

Vizionati trailer: