Pina (2011)

Pina Bausch a fost o personalitate marcantă în sfera dansului modern. Cu un stil unic şi complex, s-a impus ca profesoară de balet şi coregrafă. În anul 2009 a început să lucreze alături de regizorul german Wim Wenders la documentarul ce-i poartă numele. Tot în acelaşi an, Pina Bausch s-a stins din viaţă din cauza cancerului. Pelicula a fost prezentată anul acesta la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin şi este un omagiu adus artei sale uimitoare.

Mai mult un musical decât un documentar, Pina este o călătorie fascinantă în lumea neconvenţională a dansului modern. Distribuţia, dacă pot să îi zic aşa, este formată din trupa de dans a coregrafei. Diferite naţionalităţi (germană, spaniolă, franceză, italiană, etc) sunt unite prin pasiunea lor pentru balet, din respectul ce-l poartă pentru Pina. Îţi comunică într-un mod inovativ ce a însemnat pentru ei să lucreze alături de artistă şi felul în care aceasta le-a marcat vieţile şi munca. Şi, după părerea mea, pentru prima dată 3D-ul are şi un scop cultural, nu doar unul financiar.

Din primele minute, filmul te determină să-ţi pui întrebarea dacă ai făcut o alegere bună în a-l viziona sau nu. Treptat, îţi dai seama că da, deşi nimic nu pare să aibă sens. Dacă nu eşti familiarizat cu baletul contemporan, mişcările ţi se vor părea foarte ciudate. Însă, vei fi eliberat de prejudecăţi şi provocat să descifrezi mesajul pe care dansatorii vor să ţi-l transmită. Mintea îţi va lucra febril, vrând să înţelegi ce se întâmplă, iar cu fiecare mişcare făcută, un nou indiciu îţi este oferit. Muzica ajută şi ea în acest proces al descoperirii. Coloana sonoră este diversă, arătând încă o dată că arta distruge barierele dintre oameni. Şi probabil vei fi surprins, dar dialogul este şi el un spectator ca şi tine, puţinele cuvinte sunt spuse doar pentru că pe alocuri sunt necesare. Limbajul trupului rămâne principalul mod de comunicare cu publicul, iar frumuseţea dansului şi fervoarea cu care dansatorii îşi execută mişcările sunt impresionante. Foarte interesantă ideea de a aduce baletul în cinematografie, dar nu precum a fost în Black Swan. Nu există personaje, o acţiune, ci doar dans. Dans, dans şi iar dans. Nu ştii exact ce se dansează, ce vor acele mişcări să transmită. Asta am admirat cel mai mult la Pina. Te lasă să-ţi aduci interpretarea, să-ţi construieşti propria viziune.

Filmul este o recomandare pentru toţi iubitorii de artă şi cultură.

Vizionaţi trailer: