Personal, nu mi s-a părut aşa de grozav cum l-au caracterizat mulţi. Înainte de a-mi sări în cap să lămurim o chestie. Dacă nu cred că a fost grozav, nu înseamnă că a fost prost sau nu mi-a plăcut. Mi-a plăcut, dar nu într-atât încât să mă impresioneze extraordinar. Filmul a fost bun, dar aş fi vrut mai mult de la scenariu. Parcă nu aveau ce căuta nişte clişee în el. Ideea de la care a pornit filmul a fost frumoasă, dar superficial exploatată. Sau poate au fost mesaje pe care nu le-am perceput eu cum trebuia. Pelicula e cu siguranţă una de văzut, mai ales pentru cei care se dau în vânt după dramele ce tratează probleme existenţiale. Din tot filmul, finalul e cel care mi-a lăsat cele mai multe semne de întrebare. Ce simt/înţeleg ăia patru oameni când acea undă de energie trece prin ei? Pentru că, judecând după modul în care reacţionează şi după mimici, e clar că se petrece ceva înlăuntrul lor. O fi înţeles adevăratul sens al vieţii, că tare mult aş vrea să-l aflu şi eu?
Dialogul mi s-a părut cam sărac. Doar câteva replici bine gândite şi care să-ţi dea, la rândul lor, de gândit. În rest, nimic impresionant. Ba mint! Impresionantă a fost interpretarea lui Sean Patrick Flanery, “boondock saint-ul” meu preferat :D.
Acesta joacă rolul unui tânăr pe nume Jeremy “Powder” Reed, care avea puteri supranaturale. Înainte de a-l aduce pe lume, mama lui Powder fusese lovită de un fulger în timp ce el încă se mai afla în pântecul acesteia. Ea moare, iar băiatul va fi crescut de bunici fiindcă tatăl său îl va renega. Până când vor muri bunicii săi, Powder îşi va petrece toată viaţa izolat, locuind în subsolul casei lor, citind cărţi. După ce ultimele sale rude mor, tânărul va fi luat în grijă de către o femeie pe nume Jessie Caldwell, ce conducea un orfelinat. Odată ajuns acolo, Powder nu va fi privit cu ochi buni de către ceilalţi băieţi, toţi considerându-l un ciudat din cauza bolii de care suferea: albinism. (Apropo, nu ştiam că albinoşii au gene?!). Însă, încetul cu încetul, vor descoperi cât de special este Powder, iar acesta îşi va lăsa amprenta asupra vieţii fiecăruia dintre cei din jur.
Pelicula ar putea fi considerată cu uşurinţă drept o parabolă. Pentru că, cum am spus mai sus, există mai multe teme filozofice şi religioase dezbătute pe parcursul filmului. Momente tari au fost destule. Primul care îmi trece acum prin minte este cel în care Powder o sărută pe fata roşcată de care îi plăcea. Nu ştiu, are ceva magic momentul acela. Un ultim lucru aş vrea să vă mai aduc în discuţie. Regizorul, Victor Salva, este cel care ne-a adus celebra serie “Jeepers Creepers” a cărei fană m-am declarat de când am văzut primul film. La final, vă cer scuze că nu am găsit un trailer. De aceea, am ales să vă arăt o părticică mică dar frumoasă din “Powder“. Poate ea o să vă convingă să-l urmăriţi.
Vizionati trailer:
