Gata, s-au dus şi animaţiile de anul acesta. 😀 Nu vom mai vedea oaia emblematică a festivalului decât anul viitor, în aceeaşi perioadă. Prin vânt şi ploaie, cu nori mohorâţi deasupra capului meu, am reuşit să ajung la câteva dintre producţiile prezentate în cadrul festivalului. Prin urmare, o să vă fac şi vouă nişte mini recenzii la unele dintre filmele vizionate de mine.
Aşadar, le aveţi mai jos. Ordinea lor este întâmplătoare şi pur inspiraţională.
9
Regizor: Shane Acker; Producător: Tim Burton
Ţară: SUA
An: 2009; Durata: 79 minute
The world is ending, but life must continue. De la această premisă pleacă ideea de bază a filmului 9. Războiul inevitabil dintre oameni şi roboţi este urmat de un peisaj apocaliptic în care singurele forme de “viaţă” au rămas nişte păpuşi din pânză de sac. Este urmărită lupta lor pentru supravieţuire. Sfârşitul este deschis şi dătător de speranţă, lumea îşi începe noul ciclu sub o nouă influenţă, cea a păpuşilor.
Consider că ăsta e genul de film care va mohorî o după-amiază ploioasă şi mai mult. Nu spun că e slab, ci doar întunecat şi cu o tentă depresivă. Nici măcar soluţionarea conflictului din final nu mi s-a părut mai îmbucurătoare. Se simte un Tim Burton în crearea filmului, dar nu mi s-a părut de ajuns. Este asemeni unui fel de mâncare pe care nu ai apucat să-l termini şi despre care nu poţi să spui exact dacă îţi place sau nu. În contrast cu celelalte producţii pe care l-am văzut la festival, pot spune că este mai bine realizat (doar este o producţie americană), însă replicile şi acţiunile unor personaje sunt destul de previzibile.
Un mare plus pentru animaţii, pentru felul în care a fost creată lumea post apocaliptică. Impactul vizual al imaginilor este unul foarte mare.
Un vie de chat/ A cat in Paris/ Viaţă de pisică
Regizor: Alain Gagnol, Jean-Loup Felicioli
Ţară: Franța
An: 2010; Durata: 70 de minute
Prima producţie văzută de moi anul acesta, la Anim’est. Dino este o pisică care trăieşte în Paris şi duce o viaţă dublă. Ziua este animalul de companie al unei fetiţe pe nume Zoe, iar noaptea este ajutorul de încredere al unui hoţ cu inimă mare, Nicolas. Zoe şi-a “pierdut” glasul odată cu moartea tatălui său, ucis de un gangster. Ea rămâne mai mult în grija bonei, deoarece mama ei (poliţistă) este preocupată să-l prindă pe făptaş. Într-o noapte, Zoe se hotărăşte să-l urmărească pe Dino şi descoperă că dădaca ei face parte din banda de gangsteri. Şi de aici pleacă toată aventura.
Dintre toate filmele, pot spune că acesta mi-a plăcut cel mai mult. Clasicul desen, acelaşi animal (pisică) prezent în atâtea animaţii, însă cu o abordare diferită. Umorul m-a cucerit fără niciun efort. Natural şi fără excese. Acţiunea se desfăşoară cronologic, fluid, fără adaosuri inutile. Nu pot să-l numesc complet un film pentru copii. În spatele hazului şi a inocenţei aparente ce pot fi sugerate de animaţie, se află drama unei familii. Mama care-şi creşte singura copilul traumatizat de experienţa morţii tatălui. Dar pentru că totul e bine când se termină cu bine, vizionarea se încheie cu zâmbetul pe buze.
L-aş mai vedea o dată.
George The Hedgehog/ Jez Jerzy
Regizor: Wojtek Wawszczyk, Jakub Tarkowski, Tomasz Leśniak
Ţară: Polonia
An: 2011; Durata: 80 de minute
George este un arici pasionat de skateboarding, bere şi femei, care devine fără voia lui eroul unui plan absurd de manipulare genetică. Un savant nebun angajează doi duşmani de-ai lui George, pentru a-i lua genele, necesare în procesul de clonare. Savantul creează clona ariciului, dar ea devine rapid un idol multimedia, complicându-i viaţă şi distrugându-i reputaţia adevăratului George.
Iată un film la care mai bine mi-aş fi făcut somnul de după-amiază, decât să merg să-l văd. Dezgustător de la început până la sfârşit. Este o satirică la adresa societăţii consumatoare de celebrităţi şi scandalurile lor. Adică, o realitate satirizată pe care o putem întâlni şi la noi, dar în cazul acesta cu accente poloneze. Toate personajele sunt caricaturizate, defectele fizice şi morale li-i sunt împinse la extrem. Am plecat fără să mă documentez foarte mult despre producţie, iar d-abia cu puţin timp înainte am aflat că apar scene de sex şi nuditate animată. Mi-am zis totuşi că ar putea fi interesant, deşi nu puteam înţelege amestecul ariciului. Răspunsul? Mai bine nu-l aflam.
Fimfarum- The Third Time is Lucky
Regizor: Kristina Dufkova, Vlasta Pospíšilová, David Súkup
Ţară: Cehia
An: 2011; Durata: 75 de minute
Primul film de animaţie ceh 3D. Ultima parte a trilogiei inspirate din poveştile lui Jan Werich este alcătuită din 3 părţi: Cum au pierit căpcăunii în munţi, o expediţie în sudul Boemiei, pentru a afla dacă pădurile încă mai sunt locuite de căpcăuni, Pălăria cu pană de gaiţă – un rege îi va lăsa coroana aceluia dintre fii care-i va aduce pălăria uitată într-un han, demult. Raţiunea şi Norocul – cele două virtuţi se întrec a dovedi care dintre ele este mai de folos.
O animaţie pe care am savurat-o în timpul vizionării, dar care nu a reuşit să depăşească pereţii sălii de cinema. Prima poveste mi-a displăcut pe de-a întregul, nu cred că am înţeles ceva, a doua mi-a plăcut pentru că avea câteva similitudini cu basmele noastre, iar a treia m-a cucerit prin morala exprimată. Acest amestec m-ar determina să-i dau două stele din cinci. Plus, nu-mi plac desenele realizate în acest fel (clay animation). Filmul este recent, dar m-a dus mai degrabă cu gândul la o producţie creată cu peste 10 ani în urmă. Nu ştiu cum de poate fi şi 3D (l-am văzut 2D).
Imaginile surprinse pe parcursul festivalului, le puteţi vedea aici.
