Saramon: Inland Empire (2006)

Bun venit în lumea lui Lynch. Nu este una cu care să te familiarizezi uşor, pentru că este într-o continuă schimbare. Din ’77, anul apariţiei primului să film „Ereaserhead”, şi până în prezent, David Lynch a încercat continuu să inoveze, să aducă ceva nou şi… culmea, chiar a reuşit. Din momentul în care a intrat în lumea cineaştilor nicio clipă nu s-a gândit că ar putea să fie precum toţi ceilalţi: convenţional, clasic şi previzibil. Nu! Lynch a dorit să experimenteze, să ofere publicului imagini pe care acesta să şi le aducă aminte mult după ce a părăsit sala de cinema, să-şi pună spectatorii în situaţii confuze, să-i provoace să gândească, să-şi pună întrebări şi să-i deruteze la maximum. Iar prin INLAND EMPIRE (regizorul ţine morţiş ca titlul filmului să fie scris cu litere mari), David Lynch reuşeşte să-şi transforme propriul stil într-o adevărată artă a confuziei dusă la extrem.

Şi pentru că trebuie să spun ceva şi despre ce anume este vorba în film, iată cam ce am înţeles eu. Tu s-ar putea să înţelegi cu totul altceva. Nu garantez, totuşi, că eu sunt cel care are dreptate! Nikki Grace (Laura Dern) este o actriţă care încearcă să-şi relanseze cariera cu ajutorul unui nou film, intitulat „On High In Blue Tomorrows”. Alături de ea, joacă şi Devon Berk (Justin Theroux), iar regizor este Kingsley Stewart (Jeremy Irons). Cu toate că Nikki este avertizată să nu continue cu acest film, de către o vecină mai mult decât ciudată, ea rămâne fidelă deciziei sale iniţiale. Mai apoi află că de fapt „On High In Blue Tomorrows” este la cea de-a doua tentativă de a fi realizat; prima încercare eşuând după ce protagoniştii,  implicaţi într-o relaţie în afara platourilor de filmare, au fost găsiţi ucişi în condiţii misterioase.
În ciuda acestor detalii, filmările la „On High In Blue Tomorrows” încep… la fel şi relaţia dintre Nikki şi partenerul ei din film Devon.

Filmat cu o cameră digitală obişnuită (Sony PD-150) şi nu una profesională, timp de doi ani, de către însuşi Lynch, INLAND EMPIRE îţi asigură aproape trei ore de incoerenţă maximă, lipsă de logică, un adevărat puzzle care te va bântui ceva timp după ce genericele de final au curs pe ecran.

Însă interesant este faptul că regizorul nu încearcă să fie dificil de înţeles numai de dragul de a fi misterios sau dintr-o dorinţă de a fi considerat elitist, ci toată acţiunea are substanţă. Dar INLAND EMPIRE nu este un film pentru oricine, cel puţin nu pentru academicienii americani, care au ignorat complet interpretarea extraordinară a Laurei Dern, aceasta nefiind nici măcar nominalizată. O altă dovadă a inutilităţii acestor premii supra-evaluate.

Vizionati trailer: