Serial: True Blood (2008)

Când am auzit pentru prima dată despre acest serial am fost oarecum sceptică. Totodată, a fost difuzat în România cam în aceeaşi perioadă când începuse nebunia “Twilight“, iar vampirii nu mai fuseseră vreodată la fel de atractivi ca atunci. Până anul trecut nu fusesem adepta serialelor. Preferam filmele înainte de toate. Nu pot spune că acum lucrurile stau diferit, doar că nu mai refuz categoric o recomandare de serial, dacă se iveşte. Aşa am ajuns să urmăresc, eu, “True Blood“, un serial creat de Alan Ball, acelaşi om care ne-a adus “Six Feet Under” sau “Sub Pământ S.R.L”, şi produs de acesta în colaborare cu televiziunea HBO. Serialul se bazează pe seria de cărţi ale scriitoarei americane Charlaine Harris – “Vampirii Sudului”. “True Blood” are, până în prezent, două sezoane a câte 12 episoade fiecare. În timp ce primul sezon a fost re­com­pensat cu Emmy pentru întreaga distri­buţie şi cu un Glob de aur pentru Anna Paquin, cel de-al doilea a debutat vineri, 13 noiembrie, pe canalul HBO.

Cum mi s-a părut? Mult mai promiţător ca primul :D.

Pentru cei care au văzut deja primul sezon, ceea ce o să spun în continuare nu o să fie o noutate. Pentru ceilalţi, care, poate, nu au auzit până acum de acest proiect şi se află în căutarea unui serial interesant, s-ar putea să le fie de folos. Deci, cam despre ce este vorba: ne aflăm într-o lume în care vampirii există cu adevărat şi au încetat să se mai ascundă datorită descoperirii sângelui sintetic de către un grup de cercetători japonezi. Restrângând, mai mult, aria de acoperire, ne aflăm într-un orăşel din Louisiana, Bon Temps. Aici facem cunoştiinţă cu Sookie Stackhouse, o barmaniţă telepată, ce locuieşte cu bunica şi fratele său şi lucrează la barul lui Sam Merlotte. Acesteia i-l vom alătura pe Bill Compton, un vampir nou-venit în oraş de care se îndrăgosteşte. Iar mai departe, imaginaţia te poate duce pe căi nebănuite. Pentru că, de văzut, veţi avea ce avea: intrigi, pasiune, declaraţii de dragoste, pericole, situaţii limită, personaje noi, dezvăluiri etc. Iar dacă primul sezon te poate capta încă de la primul episod, cel de-al doilea promite să te înnebunească de nerăbdare :D.

Dacă îl recomand? Depinde. Personal, mi-a plăcut, dar eu am şi o fire atrasă mai mult de fantastic. Acum fiecare ştie ce-i place şi ce e mai bine pentru el. Eu nu pot decât să vă arăt trailerul primului sezon şi să vă invit să comentăm. Ce vă recomand neapărat e să ascultaţi melodia de pe generic – “Bad Things” de Jace Everett. Ţin minte că am avut-o ca ton de apel la telefon mai bine de 2 luni 😀 şi cineva, căruia i-a plăcut la fel de mult ca mie, a descris-o drept “orgasmică” :))

Vizionati trailer sezonul 1: