Shame (2011)

Shame a fost printre cele mai apreciate filme ale anului 2011. Nu o spun eu, o dovedesc numeroasele premii și nominalizări din partea criticilor de specialitate, care au lăudat atât producția în ansamblul ei, dar și interpreții personajelor principale, Michael Fassenbender (în primul rând) și Carey Mulligan. Regizorul britanic Steve McQueen abordează o temă nu foarte des întâlnită, aducând în prim-plan povestea unui dependent de sex. Cum o asemenea producție nu poate fi abordată cu multe ocolișuri, Shame are parte de numeroase scene de nuditate (masculine și feminine), de scene de sex destul de explicite, dar majoritatea sunt mecanice, fără sentiment, pentru că acestea sunt trăirile eroului principal. Poate părea paradoxal, dar scenele mai încărcate de senzualitate nu sunt cele sexuale, ci altele în care personajele au haine pe ele.

Brandon este un tânăr în jur de 30 de ani, care are o slujbă bună, arată bine, are succes la femei, dar se confruntă și cu o mare problemă: este obsedat de sex și este în stare de orice pentru a își satisface apetitul. One night stand, escorte, chat erotic, autosatisfacere, menage-a-trois, gay – pentru Brandon nu există limite. Toată viața sa se învârte în jurul acestei obsesii. Existența sa suferă atunci când sora sa, Sissy, se mută împreună cu el. De fapt, Brandon se trezește cu ea pe cap și nu prea are ce să-i facă. Fragilă, dezamăgită în dragoste, măcinată de incertitudini și cu probleme la fel de mari ca ale lui Brandon, dar de altă natură, Sissy caută afecțiune de la fratele său. Acesta se simte încolțit, refuză să coopereze și ar face orice ca să scape de sora sa și să rămână din nou singur. Dar este aceasta soluția potrivită pentru problemele sale ?

“We’re not bad people. We just come from a bad place”, spune la un moment dat Sissy, într-o replică memorabilă. Tânăra încearcă să justifice problemele cu care ei se confruntă într-un trecut întunecat despre care nu aflăm prea multe. Chiar dacă nu se vorbește foarte mult, în schimb se suferă enorm, cele două personaje principale parcă ar da permanent lupte cu demonii interiori. Iar una din cele mai bune scene din film mi se pare cea din metrou, de la începutul producției, în care nu există dialog, dar privirile și gesturile dintre Brandon și o femeie transmit mai mult decât toate cuvintele. Mai sunt și alte secvențe intense, emoționante, care conturează portretul unui bărbat care nu-și găsește niciodată liniștea, le veți descoperi singuri. Shame este un film reușit, dar nu cred că va plăcea tuturor.

Vizionați trailer: