Noi, românii, ne plângem pe bună dreptate de starea în care se găseşte sistemul sanitar autohton. Lipsa medicamentelor, a dotărilor uzuale pentru majoritatea unităţilor spitaliceşti din ţară, a cadrelor medicale competente în cele mai multe dintre spitale zugrăvesc un tablou sumbru al sistemului sanitar. Practic, nimeni nu-şi doreşte să ajungă pacient într-un spital din ţară pentru că risca să i se agraveze starea sau să facă alte boli. De aceea, oamenii potenţi financiar preferă clinicile din străinătate chiar şi pentru intervenţii destul de banale. Din acest punct vedere, avem impresia că în străinătate este Raiul pe Pământ şi de cele mai multe ori chiar este. Dar lucrurile nu sunt întotdeauna perfecte nici în cea mai perfectă dintre lumile posibile.
Michael Moore pune degetul pe o rană dureroasă: sistemul sanitar american. El nu aduce în discuţie calitatea actului medical sau a aparaturii medicale din spitale (care ne sunt prezentate la înălţime în diverse seriale şi chiar sunt), ci a modului în care firmele de asigurare medicală au drept de viaţă şi de moarte asupra pacienţilor. Acestea decid dacă o intervenţie chirurgicală este sau nu oportună, iar în cazul în care bolnavul este refuzat şi nu-şi poate permite o operaţie de mii de dolari atunci este condamnat la moarte. Filmul prezintă numeroase asemenea cazuri şi arată cum unele firme de asigurare medicală au angajaţi adevăraţi detectivi care caută în trecutul medical al unui pacient pentru a-i descoperi o afecţiune veche ca să-i refuze plata unei intervenţii scumpe.
Apoi, Michael Moore face o comparaţie între sistemul medical american şi cel din Canada, Marea Britanie şi Franţa, acolo unde consultaţia, intervenţiile sunt gratuite, totul funcţionând pe baza contribuţiei la sistemul de asigurare de sănătate de către toţi angajaţii (cam cum este în România, măcar în teorie). Regizorul nu se mulţumeşte doar cu atât şi merge la fondul problemei, încercând să afle cine a dat aceste puteri companiilor de asigurări de sănătate şi a descoperit că acest sistem a fost introdus de către Richard Nixon în 1971, iar Bill Clinton, în primul său mandat, a încercat să schimbe lucrurile, fără succes însă.
Filmul mai oferă şi alte surprize, alte revelaţii pe care vă las să le descoperiţi singuri.
Vizionaţi trailer:
E genial documentarul..l-am vazut de vreo 3 ori si parca l-am mai vedea o data 🙂