SLC punk (1998)

Adolescenta ne incearca pe fiecare dintre noi si cel mai adesea e o perioada in care am facut multe chestii penibile sau teribiliste de care ne e rusine acum. Toti tinerii trec prin perioada aia in care nu se mai inteleg cu nimeni si in care au impresia ca toti si toate sunt impotriva lor. E complet normal sa fii un rebel fara cauza cand ai 16 ani. Dar ce se intampla cand atitudinea asta rebela care se presupunea trecatoare devine un stil permanent de viata?

Ne aflam in anii 80, anii in care punkul era mai mult decat un simplu trend. Era un mod de a fi si adeptii sai se gaseau in toate colturile lumii. Daca erai punkist, atunci Londra sau New York erau locurile in care ar fi trebuit sa fii. Insa ce te faci daca singurul loc in care poti sa te manifesti este oraselul Salt Lake City? SLC punk il urmareste pe rebelul Stevo (Matthew Lillard) si pe prietenul sau “Heroin” Bob (Michael A. Goorjian), doi punkisti care lupta cu nadejde pentru credintele si convingerile lor. In realitate insa, cei doi nu aveau mare lucru pentru care sa lupte pentru ca in Salt Lake City nu se intampla mai nimic, nici macar parintii lor nu prea ii luau in serios. Pe parcursul filmului, Stevo se departeaza din ce in ce mai mult de prietenii lui apropiati si realizeaza incetul cu incetul ca nu e o idee asa grozava sa fii punkist. Finalul este destul de dramatic comparativ cu atmosfera ironica si amuzanta de la inceput. Protagonistul realizeaza ca ca modul lui de viata este prostesc si terebilist si in pana la urma se decide sa lupte impotriva sistemului altfel, si anume din interior.

SLC punk poate fi vazut ca un soi de documentar pentru ca se adanceste in subcultura punk, dezvaluindu-i toate fatadele. Stereotipurile prezentate sunt destul de exagerate, in ciuda aparentei sale, Stevo are note exceptionale la scoala si reuseste chiar sa intre la Harvard, iar Bob, cu toate ca avea porecla “Heroin”, era inspaimantat de ace si ura orice fel de droguri. Pe langa punkisti, in film mai intalnim si alte “clanuri”: nazisti, metalisti sau iubitori de muzica new wave. Filmul e amuzant dar are si o doza considerabila de realism. Ceea ce vrea sa transmita de fapt este ca hainele si felul in care arati nu trebuie neaparat sa coincida cu convingerile tale.