Sorority Row (2009)

Trebuie să încep spunându-vă că “Sorority Row” mi-a adus aminte de un film foarte popular în anii ’90 şi care a devenit, mai târziu, o adevărată sursă de inspiraţie pentru producătorii de horror-uri, făcându-se de nenumărate ori referire la acesta . Este vorba de “I know what you did last summer“. Aş putea spune că “Sorority Row” urmează acelaşi principiu. Ceea ce a însemnat o dezamăgire pentru mine, deoarece, luându-mă după titlu, mă aşteptam la o peliculă cu un grup de vrăjitoare malefice, cu incantaţii, vrăji, demoni … aţi prins ideea. Da, imaginaţia mea a luat-o razna de la o vreme, dar asta e altă treabă. Revenind, doritele “vrăjitoare” s-au dovedit a fi doar nişte adolescente nesuferite şi rele. Rele da’ bune ar spune băieţii :D. În fine, cred că producătorii de la Hollywood au rămas în pană de idei dacă au ajuns să combine “Blonda de la drept” cu filmul menţionat anterior.

O să înţelegeţi ce spun dacă o să vedeţi filmul, iar ce a ieşit poate va fi pe placul unora, dar pe al meu sigur nu a fost.

În primul rând, pelicula este un remake al unui alt thrilller-horror din anul 1983 – “The House on Sorority Row“. Cu un scenariu scris de Josh Stolberg şi Pete Goldfinger, filmul spune povestea unui grup de şase fete pe nume Cassidy, Chugs, Ellie, Megan, Claire şi Jessica, care fac parte din frăţia Theta Pi şi a căror prietenie se bazează pe o solidaritate şi o loialitate necondiţionată. Sau, cel puţin, aşa ar fi trebuit să fie pentru că, atunci când una dintre ele moare (Megan), din cauza unei farse stupide (la propriu), tipele se sperie şi, ca să nu îşi prejudicieze viitorul strălucit la care aspirau, se descotorosesc de cadavru aruncându-l într-un puţ şi hotărăsc să nu spună nimănui ce se întâmplase. Mă rog, nu chiar toate. Una din tipe nu e de acord cu acest plan, vrea să se ducă la poliţie, dar celelalte o şantajează spunându-i că vor declara că ea este cea care a ucis-o pe Megan, dacă nu îşi ţine gura. Toate bune şi frumoase până aici. Opt luni mai târziu fetele noastre se reunesc, cu prilejul absolvirii, şi încep să fie ucise pe rând.

Dar până să se ajungă acolo, mai întâi vor fi speriate cu tot felul de poze, mesaje şi filmuleţe trimise pe telefon şi vor începe să creadă că Megan s-a întors din morţi pentru a se răzbuna. Ca idee mi s-a părut slăbuţă producţia. Actriţe mai mult decât începătoare, un subiect deja devenit clişeu şi un final de genul “Hai, să fim serioşi!”. Singurul lucru care mi-a rămas în cap după acest film este, de fapt, fiinţă: Rumer Willis. Adică, până acum, ştiam doar teoretic că e actriţă, nu o văzusem jucând. Dacă nu ar fi fiica lui Demi Moore şi Bruce Willis, aş fi tentată să spun că are şanse puţine să i se acorde un rol bun. Dar aşa sunt sigură că mămica va avea grijă de tot 😀

Vizionati trailer: