Anii ’90 au reprezentat o explozie a filmelor cu mafioţi. Au mai fost şi mai înainte, au mai fost şi după, dar parcă densitate mai mare ca în anii ’90 nu a existat. E suficient de amintit că tot în 1990 au mai fost lansate The Godfather III şi Goodfellas aşa că State of Grace a trecut oarecum neobservat. La fel de adevărat este că acest film nu se apropie de producţiile respective şi nici nu are nume mari în distribuţie. În afara lui Ed Harris, ceilalţi erau oarecum la început de drum şi îşi căutau o identate artistică. Sean Penn era mai cunoscut ca fost soţ al Madonnei decât vreun star, Gary Oldman făcuse până atunci mai multe filme de televiziune decât pentru marele ecran. Timpul avea să le aducă recunoşterea bine meritată pe măsura talentului lor.
Terry Noonan (Sean Penn) revine după mai mulţi ani în cartierul new-yorkez în care a crescut. El reia legăturile cu fraţii Jackie (Gary Oldman) şi Frankie Flannery (Ed Harris), ajunşi acum şefii mafiei irlandeze din zonă. Cei doi pregătesc o alianţă cu mafioţii italieni pentru o dominaţie absolută a cartierului şi nu numai. Terry participă şi el la câteva din acţiunile mai puţin ordodoxe ale fraţilor Flannery, dar scopul său era altul. Noonan era poliţist şi revenise în fostul său cartier tocmai pentru a stârpi crima organizată de aici. Lucrurile se complică atunci când Terry se îndrăgosteşte de Kathleen Flannery (Robin Wright) care nu apreciază metodele de lucru ale fraţilor săi şi care află adevăratul scop al lui Noonan.
Filmul nu este unul grozav, principala problemă fiind la nivelul scenariului, unul inconsistent. Producţia este salvată aproape în totalitate de prestaţiile actorilor principali.
Sean Penn interpretează un personaj măcinat de îndoieli, care evită să-şi asume răspunderea. Gary Oldman este genial în rolul gangsterului care întâi acţionează şi apoi gândeşte ceea ce îl aduce numeroase necazuri, iar Ed Harris este întruparea răului suprem, rece şi calculat. Mai trebuie amintiţi John Turturo, rol foarte secundar, şi Robin Wright, extrem de senzuală. Finalul aminteşte de westernurile sălbatice şi este unul deosebit de sângeros, nu neapărat şi credibil. State of Grace este un film care merită urmărit fie şi numai pentru interpretările mai sus menţionate dacă producţiile cu mafioţi nu vă atrag foarte tare.
Vizionaţi trailer:
