Succesul răsunător, clipele de glorie şi încasările neasteptate în vremurile acestea fac din orice producător şi alte persoane angrenate în acest sistem să viseze la noi proiecte de aceiaşi avengură. Până la urmă se aplică metoda cea mai simplă, care în cele mai multe ocazii e doar o copie, ce ne conferă cam aceiaşi actori într-un alt decor, cu ideea anterioară aplicată la nivel de scenariu. Asa in mod sigur a luat nastere si această parte a doua pe nume Taken 2, cu o traducere imbecilă după cum suntem obisnuiţi pe la noi, fiind mai destepţi decât alţii am adăugat titlului originar şi: Teroare în Instanbul.
Se pare că am ajuns la cinema cu gândul că printr-o minune voi descoperi o continuare, unde primul film să îi dea din originalitate ori să descopăr acelaşi Liam Neeson, cu o înterpretare ideală de mare agent, într-o acţiune plină de artificii inteligente. În final am ajuns să văd a fost doar o faţă mai îmbătrânită a actorului plus un început ezitant, ce dorea să ne dea motivele de-a lupta pentru cei dragi, rezultând doar niste momente “emoţionante” care forţează sensibilizarea spectatorului, ce sigur a venit să vadă acţiune pură, nu smiorcăieli. Dacă ai trecut peste intro-ul neadecvat şi nu te-ai enervat destul, ţi se aruncă în faţă o a doua răpire care de data asta e de mari proporţii, unde Instanbul e martorul unei răfuieli între familia balcanică şi cea americană. Inteligenţa nativă americană expusă în mod “obiectiv” ne face să “asistăm” la o luptă nedreaptă,
Neeson ajunge să fie ajutat dar fără să-şi piardă onoare datorită “training-ului” scurt şi util oferit fiicei Kim (Maggie Grace). O astfel de echipă face ravagii prin fosta capitală turcă, unde se lasă cu explozii, “chasing-uri” pe străduţe, alergat de nebuni pe acoperişuri, dar şi bătăi meseriase, să nu uităm că îndemânarea personajului principal încă mai există, fiind gata să dea lecţii de bună purtare. După cum vedeţi ironia e prezentă cât cuprinde, posibil să mă fi prins într-o pasă proastă, restul depinde de voi dacă vreţi să-l vizionaţi sau nu. La noi în cinematografe încă mai staţionează, aveţi posibilitatea să gustaţi o supă reîncălzită.
Vizionaţi trailer:
[…] Se pare că am ajuns la cinema cu gândul că printr-o minune voi descoperi o continuare, unde primul film să îi dea din originalitate ori să descopăr acelaşi Liam Neeson, cu o înterpretare ideală de mare agent, într-o acţiune plină de artificii inteligente. În final am ajuns să văd a fost doar o faţă mai îmbătrânită a actorului plus un început ezitant, ce dorea să ne dea motivele de-a lupta pentru cei dragi, rezultând doar niste momente “emoţionante” care forţează sensibilizarea spectatorului, ce sigur a venit să vadă acţiune pură, nu smiorcăieli. Dacă ai trecut peste intro-ul neadecvat şi nu te-ai enervat destul, ţi se aruncă în faţă o a doua răpire care de data asta e de mari proporţii, unde Instanbul e martorul unei răfuieli între familia balcanică şi cea americană. Inteligenţa nativă americană expusă în mod “obiectiv” ne face să “asistăm” la o luptă nedreaptă.restul recenziei pe FilmeTari […]
Am avut asteptari mari de la filmul asta , dar …. a dezamagit.
Ideea filmului a fost extraordinara pentru cat de naivi eram in 2008. Dar trecand prin inca sa zicem aproape 4 ani de filme ne-a cam disparut aceasta naivitate si am inceput sa nu mai credem in actori ce tin minte fiecare curba sau fiecare zgomot ce nu se aude decat in 5.1 . Taken 2 este mai mult decat o supa reincalzita , este o dezamagire totala. Totul este anticipabil , usor fortat si mai ales , totul este tratat cu o indiferenta de parca s-a dorit expunerea lui intr-o sala de cinema plina de babuini sau preistorici. Drama ce se forteaza este orarecum accentuata , insa apare destul de tarziu si dispare foarte repede din cauza scenelor de asa-zisa actiune. Nu cred ca merita scris un articol despre acest esec. Nu inteleg nici acum de ce inca ma duc sa vad partea 2 , 3 , 4 etc. din filme cand toate m-au dezamagit , incepand cu Saw si terminand cu Taken.