The Descent (2005)

Când am descoperit prima oară filmul l-am catalogat imediat ca fiind unul din cele mai bune filme de groază realizate. Ieşea din tiparul filmelor cu aceleaşi fantome care vor să îţi ia sufletul, sau cu psihopaţii care aleargă după tine să te omoare, poate şi pentru că nu a fost făcut de americani sau japonezi, ci de britanici. Acum, când l-am văzut a doua oară, nu am mai avut acelaşi entuziasm ca prima dată. Poate că era normal, dar cu toate aceasta susţin în continuare că e un film bun….pentru un horror. Începutul filmului a fost destul de plictisitor, fără prea multă acţiune, ceea ce m-a făcut să cred că o să fie un film slab. La faze din astea, mereu se găsesc regizori care spun că scopul acestei „aşteptări” este de a-l introduce pe cel care urmăreşte filmul în atmosfera peliculei. Mie nu mi se pare decât o scuză a incapacităţii tale de a face ceva mai bun.

Revenind, filmul începe cu trei tipe: Sarah (Shauna MacDonald), Juno şi Beth, care fac rafting. La întoarcere, Sarah împreună cu soţul şi cu fiica sa, au un accident de maşină, singura care supravieţuieşte fiind Sarah. La un an după groaznicul accident, cele trei tipe, cărora li se alătură alte trei: Rebecca, Sam şi Holly, se întâlnesc pentru a explora o peşteră ascunsă adânc în munţi. La un moment dat, are loc un fel de cutremur care le astupă calea de ieşire din peşteră. Astfel, se văd nevoite de a căuta o altă modalitate de a scăpa de acolo. În această căutare, realizează încetul cu încetul că nu sunt singurele care se află în grota aia…şi acum începe acţiunea, suspansul şi ce mai vreţi voi.

Download subtitrare “The Descent” in curand.

Trebuie să vă zic că au fost destule momente în care mi-a sărit inima din piept. În alte scene, filmul devine oleacă scârbos (când cade tipa într-o baltă de sânge sau când îi scoate unuia ochii cu degetele). Finalul poate o să vă dezamăgească…sau poate nu. Se cam joacă însă cu nervii tăi. Ce m-a deranjat, a fost actriţa din rolul principal. Nu cred că a fost scris bine rolul ei, sau a jucat ea prost. La început, era o tipă slabă de înger, distrusă după moartea fiicei şi a soţului (care o înşela, sau asta lasă filmul să se înţeleagă), fricoasă, nesigură, etc. Şi dintr-o dată, vezi doamne, devine un fel de Xena, prinţesa războinică. Îşi ia o privire din aia ucigătoare şi….face ce face. Chestia asta mi s-a părut deplasată, falsă, superficială, exagerată şi lista ar putea continua. Vă recomand filmul doar dacă vă interesează horror-urile.

Vizionati trailer: