Când am ales să văd The Exorcist, recunosc că l-am subapreciat. Cât de înfricoşător putea fi? În ziua de azi, cu atâtea filme horror în care ciopârţitul şi bălţile de sânge sunt tipice, mă gândeam că le-am văzut măcar aproape pe toate în privinţa asta. De asemenea, mai credeam că în anii ’70 oamenii erau cât de cât sănătoşi mental şi nici nu aveau tehnologia suficient de avansată pentru a crea nişte efecte convingătoare. Chiar dacă am reuşit să-l vizionez cap-coadă, m-a tentat de multe ori să-l opresc.
Filmul este adaptat după o carte apărută în 1971 a scriitorului William Peter Blatty, bazată pe un caz real de exorcism. Regan MacNeil este o adolescentă de 12 ani care trăieşte alături de mama sa, Chris, în Georgetown şi aparent, par să aibă o viaţă normală şi liniştită. Asta până când fetiţa începe să aibă un comportament neobişnuit şi îngrijorător, iar mama sa se hotărăşte s-o trimită la un control. Zeci de medici nu îi pot stabili cu exactitate un diagnostic, iar incertitudinea lor şi simptomele alarmante ale copilului o aduc pe mama la disperare. În cele din urmă, Chris realizează că fiica ei posedată de diavol poate fi salvată numai cu ajutor spiritual şi apelează la părintele Karras care împreună cu alt preot încearca s-o salveze pe Regan.
Surprinzător, filmul are nişte efecte foarte bune, chiar dacă este vechi de 30 de ani întrece uşor standardul mediocru al filmelor horror din ziua de astăzi, cu toată tehnologia pe care o deţin ele. La vremea respectivă, a avut un impact psihologic foarte mare asupra celor care l-au vizionat, la multe cinematografe erau chemaţi paramedici, deoarece majoritatea leşinau după ce ieşeau din sală. În Marea Britanie, o variantă pe DVD a fost disponibilă abia în 1999. În pofida controverselor create, The Exorcist a primit numeroase critici pozitive, 2 premii Oscar pentru cel mai bun sunet şi pentru cea mai bună adaptare, plus încă 8 nominalizări, iar William Friedkin a câştigat şi un Glob de Aur pentru cel mai bun regizor. Revista Entertainment Weekly şi Maxim l-au votat ca fiind cel mai înfricoşător film al tuturor timpurilor, iar Martin Scorsese l-a încadrat în lista sa de 11 cele mai înspăimântătoare horror-uri.
De mult nu mai văzusem un film de groază, The Exorcist ar trebui să-mi ajungă pentru mult timp de acum încolo. Recomand să vedeţi versiunea Blu Ray apărută în 2010, lansată de Warner Bros, conţine nişte scene scoase din producţia originală.
Vizionati trailer:
Un film de referinta. Nu e unul de vazut de unul singur. Imi plac filmele thriller, am trecut de obisnuita faza cu cadavrul ciopartit si balta de sange, dar trebuie sa recunosc ca in timp ce am vazut The Exorcist mi-a inghetat sangele de cateva ori. Sincer, ar putea fi traumatizant daca este vizionat de mai mult de o data (parerea mea).
Eu sunt o iubitoare de filme de groaza. Am auzit de acest film de multe ori, dar abia cu 3 luni in urma am decis sa-l vizionez.
Sunt genul de persoana care nu-si acopera ochii sau urechile in timpul scenelor infricosatoare din filmele de groaza, dar la filmul asta practic, mi-au dat lacrimile. M-am uitat de la jumatatea lui cu lacrimi in ochi si cu inima batandu-mi cum nu mi-a mai batut niciodata. Poate ca daca il vizionam cu cineva nu mi-ar fi fost atat de frica, dar m-am uitat singura pentru ca m-am gandit “Hai a n-o fi chiar asa de groaza. Doar e din anii 70′ “. Vezi sa nu. Dupa ce in sfarsit s-a terminat, am ramas in stare de soc pentru cateva minute. Stiu ca m-a sunat sor-mea si nu puteam sa-i zic nimic la telefon.
Inca nu-mi vine sa cred ca s-ar fi putut intampla ceva atat de groaznic in viata reala..
Ah, si sunt de acord cu @Daniel.. chiar ar putea fi traumatizant. De fapt, chiar e.
[…] a regizat tot acest întreg (William Friedkin), nu putem să trecem peste proiectele anterioare ca: The Exorcist, The French Connection şi Rules of Engagement, ce îl situează pentru poziţia de regizor bine […]