The Good Night (2007)

Actori: Martin Freeman, Penelope Cruz, Danny deVito, Gwyneth Paltrow

Oare daca totul ne-ar fi fost dat spre cunoastere s-ar mai fi incropit cinematografia? Sau daca am fi tot timpul fericiti, am mai avea vise? Nici una, nici alta.. Atat de minutios este aranjat totul, incat jocul unor piese de domino ce strajuieste acolo undeva, sus de tot, s-ar putea frange la una dintre cele mai sensibile miscari existente. Haideti sa vorbim despre somn acum: dar nu privit ca fiind ‘activitatea’ pe care o practicam cu totii ca remediu pentru oboseala, ci ca pe o forma de evadare, un soi de refugiu ieftin dar totusi costisitor pentru spirite lucide. N-ati patit niciodata ca partasi intr-o dezamagire intensa, sa nu-ti doresti decat sa dormi, iar realitatea sa-ti fie mulata in vis dupa propria-ti pofta? Cam asta ne propune Jake Paltrow, cam asta va spun eu.

Gary, un muzician mediocru isi traieste viata in galagiosul New York, alaturi de Dora, iubita lui. Trecand printr-o criza de cuplu si inconjurat de probleme, acesta pare sa treaca printr-o perioada nefasta a existentei sale. Nemultumit de jobul sau, neglijat de iubita, singura scapare i se infatiseaza prin intermediul visului. Aici ii apare Anna, fata ideala: frumoasa, intelegatoare, amuzanta, iar cel mai important, aceasta indeplineste idealul lui Garry privind relatiile amoroase. Din dorinta de a acorda o explicatie logica intamplarilor il va intalni pe Mel, un ‘om de stiinta’ clandestin, ce-l va ajuta si indruma in dezlegarea framantarilor sale. Dar ce poti face atunci cand necunoscutul/necunoscuta apare subit in realitatea ce te inconjoara, realitate pe care tu incerci s-o eviti din rasputeri?

Download subtitrare “The Good Night” click aici.

De la dezvaluirea mea din ultimul rand, v-ati putea gandi ca este mult prea ‘fumata’ ideea ca un personaj, aparitie tumultoasa a vreunui vis, are sanse sa fie expus realitatii cotidiene, dar tin sa va spun ca filmul este mai mult decat un pont de-al subconstientului. Si sincer, nu stiu ce este mai rau: sa fii captiv al unui vis practic imposibil, sau sa infrunti realul, amagit fiind? Nu vreau sa ma gandesc la cate vise se pierd agale in fiecare noapte, cate din el incanta si cate inspaimanta fiecare fiinta constienta in parte. Exista si aici totusi o nelamurire pentru mine: Unde se duc ele? Ca de unde vin, stim. Astept idei.

Vizionati trailer: