The Place Beyond the Pines (2012)

Pentru început pot spune că titlul n-are nici-o legătură cu acţiunea propriu-zisă, posibil o conexiune cu puţinele imagini asupra naturii unde în prim plan apar acesti copaci (pines) ori o simplă trimitere la locul acţiuni. Printre altele, The Place Beyond the Pines poţi să-l consideri un film în trei acte, trei părţi cu diferite personaje în prim plan ce iţi dă iluzia a trei filme diferite unde la un moment dat fiecare actor preia stafeta şi are momentul său de glorie. Se fac treceri de la personaj la personaj, de aceea pot face o asemenea despărţire a plotului dedicat diferitelor personaje interconectate. Fiecare parte îşi are o anumită abordare, dezvoltând diferite direcţii ale firului narativ, rezultând o mai mare complexitate a naraţiunii întregi povesti.

Atmosfera apăsătoare creste în intensitate pe parcursul filmului iar o anumită tristeţe se instalează încă de la primele cadre. Chiar dacă începutul mai antrenant este înlocuit de-o acţiune mai linistită, filmul stie să-şi câstige spectatorul prin luptele interioare duse de pesronaje. Conflicte ce descriu diferite acţiuni şi efectele sale de-a lungul timpului, răni create care refuză să se cicatrizeze. Daca te uiţi mai de aproape observi în prima parte multe asemănări cu producţia Drive: desigur de la “acelasi protagonist” (handsome Luke) înterpretat de Ryan Gosling până la similarităţile dintre personajele celor două filme: stunt driver misterios în căutarea asigurării protecţiei celor apropiaţi iar completare ar veni scenele ce implică puţin dialog si folosirea destul de fregventă a tehnici de close-up. Situaţii neprevăzute şi schimbări bruste la interval lung de timp sunt caracteristicile acestui film, o perfectă împrejurare de-a sări de la un anumit tip de subiect la aproape ceva diferit dar totuşi fără a pierde din ochi unitatea povestii.

Cât despre interpretări avem în prim plan prestaţiile a câţiva actori: Ryan Gosling care îşi dovedeste calităţile după cum spuneam şi mai sus, Bradley Cooper îşi îmbunătăţeste prestaţia de la film la film fiind foarte bine integrat în rol şi destul de convingător, Eva Mendes şi Dane DeHaane (băiatul teribilist din Chronicle) susţin cel mai bine atmosfera apăsătoare existentă prin roluri vizibil deprimante. Regizor e Derek Cianfrance cel care mai are un singur mare proiect in agendă, fiind vorba de filmul Blue Valentine, de unde ne dăm seama originea acelui sentiment de apăsare ce parcă sufocă de viață fiecare personaj în parte. Un film ce îl recomand cu dragă inimă, mai ales dacă esti iubitor al filmelor ce se exprimă într/un mod complex și cât se poate de profund. O producție ce se pare că va lipsi de pe marile noastre ecrane, printre altele fiind lansat în alte țări încă din martie.

Vizionați trailer: