The shining (1980)

In ultima vreme parca prea am scris cu totii despre filme noi, asa ca m-am decis sa aduc in prim plan ceva mai vechi de 90. Fiind adepta a filmelor horror, am vazut de-a lungul timpului si bune si rele, dar per total am capatat asa o imunitate, devenisem cumva de neimpresionant. Poate din cauza ca oricat de infricosator ar fi un film de groaza e greu sa fie si un film “bun” in acelasi timp. Horror-urile in general au acel je ne sais quoi care le impiedica sa intre in istorie tocmai datorita faptului ca sunt horror. Exceptii sunt desigur iar Shining este cu siguranta unul dintre ele.

Shining nu are aceleasi cliseuri cu care ne-au obisnuit filmele horror. Sau poate ca le are dar sunt descrise altfel. Totusi The shining are doua elemente de importanta extraordinara: Stanley Kubrick si Stephen King. Pe amandoi ii stitit. Kubrick e regizorul cu filme groundbreaking precum: Full metal jacket, 2001: A space odissey sau A clockwork orange, iar King e scriitorul care are probabil cele mai multe din cartile sale ecranizate. Unele mai bune, altele mai putin bune. Personal nu ma omor dupa stilul lui, de regula scrie despre lucruri banale gen masini, telefoane mobile sau hoteluri care devin posedate, toate intamplarile au loc in orasele izolate iar copiii sunt de cele mai multe ori telepati. Shining nu face exceptie, are un hotel, un spirit gata sa-l posede si un pusti cu viziuni.

The Shining mai are un element cheie care il transforma intr-un film de referinta: Jack Nicholson ca personaj principal. Oh si ce rol de exceptie face! Cumva intodeauna se potriveste perfect in pielea unui psihopat. Plus ca si pe protagonist il cheama tot Jack! Ce misto! Asadar Jack, un fost alcoolic cu antecedente casnice (ca sa le zic asa), reuseste sa se angajeze la un prestigios hotel de pe varful unui munte. Slujba lui este sa aiba grija de imensul hotel pe timpul de iarna, cand cladirea este izolata de restul lumii din cauza zapezii. Jack isi aduce sotia si fiul cu el si este foarte optimist in privinta lunilor care urmeaza. Planuia sa lucreze la cartea sa si bineinteles sa petreaca timp cu familia pentru a se revansa de cele petrecute in trecut. Dupa ceva timp insa Jack incepe sa o ia razna, pana la punctul de a alerga cu un topor de holurile hotelului. Nu va nelinistiti, nu lipseste nici factorul supranatural. Se pare ca tipul care  a avut postul de administrator in trecut suferea de cabin fever, fapt care l-a facut sa infaptuiasca lucruri oribile. Din peisaj nu lipseste nici pustiul cu puteri paranormale, fiul lui Jack, care putea comunica telepatic cu alti oameni asemenea lui, de aici si numele shining, numele acestei comunicari mentale.

In ciuda elementelor fictive, filmul este mai degraba un horror psihologic (cel mai misto tip de horror din punctul meu de vedere). Chiar daca nebunia personajului principal se datora spiritului malefic care poseda hotelul,  este regizat atat de bine incat ajungi chiar sa crezi ca asa ceva este posibil. Nimic din film nu este exagerat, nici macar cantitatea de sange fals. The Shining este terifiant tocmai datorita dozei de credibilitate. Sa nu uitam insa ca actiunea este plasta intr-un hotel rupt de lume de unde nu ai cum sa scapi.

Ok, m-am lungit prea mult. Sunt sigura ca multi ati vazut Shining deja si ca nu este nevoie sa va conving eu ca este cu adevarat exceptional. Cui nu i-a ramas intiparita in minte fraza cheie a lui Nicholson: “Here’s Johnny!” ? In cazul in care nu l-ati vazut…atunci ce mai stati? Mai jos va las trailerul, dar va avertizez, chiar daca pare haios sa nu va lasati pacaliti. Puteti si voi sa recunoasteti expresia de psihopat de pe fata lui Nicholson.