Thirst (2009)

Am fost sa vad ultimul film al lui Park Chan-wook la cinematograf. Fiind familiarizata cu productiile sale, aveam asteptari destul de mari de la Thirst. Tipul a facut Oldboy, care a fost mindblowing, deci era normal sa sper la ceva la fel de spectaculos. Thirst nu a fost pe masura asteptarilor, insa pot sa spun cu mana pe inima ca este un film 100% asiatic, cu toate dubioseniile cu care ne-au obisnuit prietenii nostri coreeni. Din pacate, se pare ca romanii nu prea stiu sa aprecieze un astfel de film. Sala goala de cinema m-a intristat, iar singurii oameni in afara de mine si anturajul meu, erau niste tarani care au comentat si au ras tot filmul. In fine, am incercat sa nu ma las distrasa de acestia si sa fiu atenta la ce se petrece.

Avand in vedere ca vampirii sunt in continua ascensiune, nu ma surprinde sa vad ca si asiaticii si-au adus aportul la acest…trend? Iata ca avem de-a face cu vampirul realizat in laborator. Prima data cand am auzit acest lucru, mi-am inchipuit imediat doctori nebuni, experimente esuate si alte baliverne iesite din animeuri. Ceea ce se petrece de fapt este un accident suferit de catre parintele Sang-hyun, un om de varsta a doua care lucra in cadrul unui spital si era alaturi de pacienti. In incercarea de a ajuta si mai multi oameni, se decide sa devina voluntar pentru a gasi un leac pentru virusul mortal Emmanuel. Parintele se imbolnaveste, asemenea celorlalti voluntari, dar supravietuieste in mod miraculos, in urma unei transfuzii de sange. Mai mult chiar, Sang-hyun capata puteri de vindecare si este considerat un sfant si o celebritate dupa ce se intoarce acasa. Printre fani se numara si Kang-woo, un prieten din copilarie, care-l invita pe preot in casa sa. Aici o cunoaste pe misterioasa Tae-ju, sotia lui Kang-woo, crescuta de mama acestuia cand fusese abandonata de parinti. Cei doi insa, au abuzat de ea, iar tanara este practic sclava lor. Intre timp Sang-hyun are simptome din ce in ce mai ciudate: sete de sange, sensibilitate la lumina soarelui…mda, a devenit vampir si este pe cale sa o ia si pe Tae-ju in lumea sa.

Sincer, ma asteptam ca tipul sa devina vampir intr-un sens mai medical, gen sa bea doar sange, sau sa il deranjeze lumina, dar nu. Preotul devine un vampir in toata regula, cu super human strenght si capacitatea de a zbura. Un prieten de-al meu a spus ca e interesant cum s-au folosit doar unele clisee si altele nu. Si ii dau dreptate. Sang-hyun inca avea reflexie in oglinda si nu am vazut nimic legat de usturoi sau tepuse prin inima in film. In fine, sa zicem ca aceste detalii sunt insignifiante.

Bineinteles ca, asemenea tuturor filmelor asiatice, accentul cade pe relatia bolnavicioasa dintre cei doi. Sunt scene destul de explicite, niste fetisuri bizare, in fine, lucruri pe care nu le vezi in productii hollywoodiene. Oricum, eu spun ca Thirst merita vazut. Nu se compara cu Oldboy, dar o sa remarcati o gramada de similitudini, mai ales in tehnica de filmare, muzica si cateva simboluri. As zice totusi ca Thirst nu e asa contemporan. E mai clasic, mai putin incarcat, dar totodata bine realizat.