[TIFF] Devil’s Town (2009)

Vladimir Paskaljevic spunea, la un moment-dat, despre acest film că doreşte să arate, folosindu-se de umorul satiric, tipul de oameni care locuiesc acum în Belgrad: o adunătură de bărbaţi rataţi şi femei care se folosesc de orice metode pentru a-şi atinge scopul. Nu vreau să-l contrazic, poate că aşa o fi. Însă, Devil’s Town (titlul original: Djavolja Varos) n-a reuşit să mă impresioneze deloc. Deşi este considerat o comedie satirică, un film care ţinteşte premiile de pe la diverse festivaluri, eu nu pot spune decât să cel mai bine s-ar încadra într-un gen pe care l-aş numi soft-porn dramedy.

Povestea este destul de complicată. Cel puţin la început, în primele 30 de minute, când ne sunt prezentate o mulţime de personaje. Încercăm să ţinem pasul cu regizorul şi să nu pierdem din vedere relaţiile dintre acestea, dar devine obositor. Noroc că, în cele din urmă, lucrurile încep să capete o formă! Una ciudată, ce-i drept, dar… până la urmă, filmul însuşi este unul destul de ciudat.

Iniţial, întreaga atenţie se îndreaptă spre tenis. Nu ştiu exact cum o fi la sârbi, dar nu prea cred că toată lumea priveşte la televizor meciurile, atunci când joacă echipa lor de FedCup. Dar să revin la acţiune. O fetiţă de vreo 10-12 ani, a unor bogătaşi, ia lecţii de tenis. Alături de ea, este fiica servitoarei din casa acelei familii. Cele două fete par bune prietene. Mai târziu, însă, vom descoperi că lucrurile se pot schimba cu rapiditate. Mama tinerei tenismene conduce un bordel. Fiica sa nu ştie. Vreun conflict între cele două când totul se află? Nu prea! Doi tipi stau pe canapea, beau bere şi, evident, privesc meciul Jelenei Jankovic. Unul dintre ei are un bebeluş. Merge să-l schimbe. Numai că Jelena are minge de set. Îl părăseşte o clipă pentru a privi finalul setului. Naşpa alegere! Copilul a căzut de pe masă şi s-a ales cu capul spart. Pe un şantier, un grup de muncitori au întrerupt lucrul pentru a privi meciul de tenis. Naşpa! Ajung să fie concediaţi. Pe un iaht, nişte politicieni discută la o masă diverse chestii care implică afaceri nu tocmai curate. Iar ca desert, li se serveşte un scurt sex oral de către trei prostituate. Naşpa moment de neatenţie, căci o barcă se apropie şi un tip din ea începe să tragă cu mitraliera ucigându-i pe toţi.

Sunt şi momente bune în filmul lui Vladimir Paskaljevic. Însă mult prea puţine. Trebuie să recunosc că fără acel taximetrist violent, mereu pus pe scandal, Devil’s Town ar fi fost cu mult mai insipid. Paskaljevic spunea că a dorit să se folosească de filmul său pentru a scoate în evidenţă legătura dintre comportamentul antisocial al oamenilor din Belgrad şi războiul pe care au trebuit să-l suporte. Numai că legătura asta este atât de firavă încât nici n-o bagi în seamă. Ce-ţi garantez că vei vedea în cele 82 de minute: multe scene de sex, femei frumoase, femei (aceleaşi) goale, dar, în niciun caz, un film bun.