[TIFF] Limon Tree (2008)

Titlu: Limon Tree/Livada de Lãmâi
Secţiune: Focus Israel
Gen: Dramã
Duratã: 106′
Regizor: Eran Riklis
Actori: Hiam Abbass, Doron Tavory, Ali Suliman, Rona Lipaz-Michael, Tarik Kopty

“Limon Tree” a rulat la cinematograful Republica ieri, începând cu orele 11. Public? Deosebit de restrâns, s-o fi încercat crearea unei atmosfere ceva mai intime, sã zicem. Nu ştiam la ce sã mã aştept, sincer, este primul meu film de origine israelianã, aşadar, am pãşit tabula rasa în sala de cinematograf. Dupã vizionare, aveam sã aflu şi detaliile care au adus filmul pe micile ecrane: filmul s-a lansat în 2008 în ţara de origine (Israel) şi este dominat de viziunea regizorului Eran Riklis, regizor care a participat şi la structura scenariului alãturi de Suha Arraf. Pelicula s-a remarcat în cadrul diverselor gale de film cum ar fi Asia Pacific Screen Awards, Awards of the Israeli Film Academy sau Berlin International Film Festival.

Subiect

Deşi s-ar putea spune despre scenariul lui Limon Tree cã amestecã o telenovelã cu istoria şi istoria cu personalul, filmului îi rãmân prestaţiile, emoţiile şi expresivitatea. Salma Zidane este o vãduvã de origine palestinianã, mamã a trei copii care între timp s-au prins de alte lumi şi care trãieşte singurã alãturi de livada de lãmâi. Livada de lãmâi pe care tatãl şi mai apoi soţul, avea s-o transforme într-o adevãratã moştenire genealogicã. Pe cont propriu dar şi însinguratã, femeia va rãmâne surprinsã atunci când aflã de existenţa noului ei vecin: ministrul apãrãrii şi soţia dânsului. La scurt timp, încep şi problemele: livada de lãmâi va fi consideratã de autoritãţi un pericol pentru siguranţa ministrului, considerând locul un prilej de atac pentru teroriştii israelieni. Curând, Salma se vede nevoitã sã ia masuri şi aşa îl cunoaşte pe Ziad Daud, avocatul care avea sã o ajute în demersurile viitoare.

Pãreri?

Mi-a plãcut. Dupã cum spuneam, deşi publicul a fost mãrunt, filmul merita atenţia mai multor ochi. Personajul Salmei este un personaj puternic, cu un destin de viatã ciuntit dar nu smuls, iar puterea cu care aceasta luptã pentru drepturile ei este covârşitoare. Şi asta fãrã sã implore într-o manierã umilitoare ajutor sau mila cuiva. Soţia ministrului, interpretatã de Rona Lipaz-Michael poate fi regãsitã în personajul Salmei, şi asta pentru cã cele douã femei se aseamãnã suficient de mult în gândire şi comportament, cred cã poate exista un soi de complicitate femininã aici, cãci singura diferenţã vizibilã dintre cele douã este cea de culturã şi statut social. Iar relaţia şi legãtura dintre avocat şi pârât (Hiam Abbass si Ali Suliman) este interesant de urmãrit, între cei creându-se o legãturã diferitã de cea carnalã. Finalul este pe mãsurã şi un final optimist, de nou început sau sfârşit pentru unele dintre personaje.

Reacţii?

Publicul a primit foarte bine pelicula, s-a lãsat atins de poveste, iar scenele destinate umorului au reuşit sã-şi atingã scopul. Cum altfel atunci când tabloul-portret al soţului era zugrãvit atât de atipic pe peretele casei? Sau momentul în care bãiatul ajuns în America îşi vede mama la televizor?

P.S: La ce sete sufeream, nu ştiu dacã vã daţi seama ce impact aveau scenele cu bãutu’ limonadei pentru mine. 😀