Nothing Personal este un film despre doi oameni singuri. Doi oameni care învaţă să se descurce cu această solitudine. Unul este dispus să renunţe la singurătate. Celălalt – nu. Sau, cel puţin, nu aşa rapid. Are nevoie de timp.
Acesta reprezintă primul lungmetraj al regizoarei poloneze (cu origini olandeze) Urszula Antoniak. Nu durează mai mult de 85 de minute şi, la final, parcă ţi-ai dori să mai petreci ceva timp în compania celor două personaje. Martin (Stephen Rea) şi Anne (Lotte Verbeek) reuşesc să transmită o emoţie aparte, iar Urszula ştie să o pună în valoare.
Filmul se deschide cu imaginea unei tinere care decide să se despartă de verigheta pe care o purta până atunci pe deget. Pleacă la drum, de una singură. Călătoreşte oriunde o duc drumurile. Înnoptează într-un cort fragil, în locuri pustii. Mănâncă ce găseşte prin tomberoane. Nu dă impresia că îi place să comunice cu ceilalţi. La un moment-dat, nimereşte într-o casă izolată. Ceva parcă o atrage la această casă. Mai târziu, află că este locuită de către un tip singur, dar cu o inimă mare. Încearcă să ne spună că soţia lui tocmai a murit, dar Anne (care refuză să-i spună cum o cheamă şi insistă să i se adreseze, simplu, cu YOU) îl opreşte brusc. Fetei nu-i place să vorbească despre viaţa ei, dar nici să asculte poveştile altora. Ajung, aşadar, la o înţelegere: ea îi munceşte în grădină, iar, în schimb, el îi oferă hrană.
Martin este un bărbat singur, dar, în cazul lui, nu el a ales asta. Prin mimică şi gesturi, lasă impresia că ar dori să comunice mai mult cu această fată. Dar, n-ar dori ca ea să plece. De altfel, relaţia dintre cei doi devine şi mai ciudată, atunci când Martin promite că dacă va încălca vreodată regula şi îi va adresa o întrebare personală, va trebui să cânte ceva. Urszula nu ne dă voie să-l cunoaştem pe Martin prea bine. Nu ăsta-i scopul filmului. Tot ce ştim este că trăieşte destul de bine, fără probleme financiare; la fiecare cină fiind “acompaniat” de o sticlă de vin roşu. După câteva zile, Anne (sau You) se mută într-una din camerele din acea casă. Cei doi devin din ce în ce mai apropiaţi. Aproape că ni putem imagina ca o familie. Însă lucrurile nu decurg deloc aşa cum probabil că te-ai fi aşteptat.
Anul trecut, la Festivalul de film de la Locarno, Nothing Personal a câştigat nu mai puţin de şase premii, printre care şi pentru “Cel mai bun film”. Într-un interviu acordat anul trecut publicaţiei Cineuropa, Urszula Antoniak mărturiseşte că şi-a dorit ca personajele din film să fie un mister pentru spectator, pentru ca totul să fie cât mai apropiat de viaţa reală, unde întâlnim zilnic oameni, despre care nu ştim absolut nimic, decât ceea ce doresc ei să ne transmită. Directorul de imagine, Daniël Bouquet, are şi el un rol foarte important în crearea atmosferei din fiecare cadru. Despre acesta, Urszula spune: “Daniel are nişte gusturi excelente; reclamele sau videoclipurile nu au ajuns încă să i le strice”. Zilele acestea, Nothing Personal poate fi văzut în competiţia Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), care are loc la Cluj.