Noi, popor cinstit si cu frica de zeitati, ne ghidam viata dupa felurite vorbe ori zicale. Ei bine, la superstitii si proverbe, am putem spune ca stam cel mai bine. Astfel ca micuta dogma din titulatura acordata de producatorii lui “What Doesn’t Kill You” ar suna pentru un noi drept un: Ce nu te omoara, te face mai puternic. Americanii se rezuma la omor. Si pentru asta, Mark Ruffalo si Ethan Hawke se apuca de gainarit la Hollywood; iar Amanda Peet ii supravegheaza. Interesant trio, nu credeti? De fapt, lucrul asta mi-a si starnit sincer, interesul. Acum, ca modul de abordare al povestii nu m-a captivat cu aproape nimic, reprezinta probabil doar nesansa unei ideii expuse incredibil de slab. Cu ce sa v-ar putea suprinde? Pai nu stiu, eu mizam pe combinatia Ruffalo/Hawke in haine de bad boys, dar s-a dovedit ca multe n-au fost de castigat.
Brian si Paulie sunt cei mai buni prieteni inca din copilarie. Proveniti dintr-un mediu familiar nu tocmai primitor, acestia vor porni pe un drum ce se va dovedi a fi unul destul de prapastios pentru vietile lor. Specializati in mici furtisaguri, odata cu trecerea timpului, miza va creste, dar si riscurile la care cei doi se vor expune. Vanati de seful mafiei locale dar si de unul dintre ce mai aprigi oameni ai legii, acestia vor avea de ales intre vechiul mod de a actiona (cel coordonat de altii)
sau indepedenta totala. Si asta pana cand Brian va fi prins in lumea drogurilor, dezamagindu-si si neglijandu-si familia. In plus, barbatii vor patrunde, in cele din urma, si-n lumea inchisorii, o lume care va avea sansa se schimbe ceva in mintile lor. Sau poate ca nu, caci la iesire, Paulie planuieste un jaf de proportii, in timp ce Brian incearca din rasputeri sa medieze situatia cu sotia si copii sai. Familia sau tovarasul tau de-o viata? Asta trebuie sa decida Brian.
Ce sa zic, desi povestea, una pare-se bazata pe fapte reale, isi propune (pentru a “n” oara) sa arate cat de prost poti sfarsi urmand calea usoara in tot ce vei inteprinde, nu pare a te trezi (cu mult) la realitate. Adica, mai bine nu! Hawk si Ruffalo se straduiesc sa-ti arate viata de strada, viata pe care multi au gustat-o probabil mult mai intens, decat mic-dejunul celor de pe micile ecrane. De happy-end-ul indeajuns de previzibil nu mai am vlaga sa ma leg, asa ca-l las sa zburde linistit. Daca vi-l recomand? Daca inca mai visezi la tot ce inseamna viata de cartier, mafie, violenta, da, daca nu, mai bine lasa-l. Celor care nu omoara atat de usor.
Vizionati trailer:
L-am vazut si nu prea sunt de acord cu ce ai scris. E film de recomandat, caci reuseste sa atinga numeroase coarde sensibile, dar are si ceva actiune buna. Mie mi-a placut.
@sorina. Sper ca folosirea lui “coarde” este o usoara ironie pt calitatea filmului de mai sus sau ai uitat sa pui ghilimele de rigoare, pt ca altfel no comment.
Gramatica limbii romane: o coarda, doua corzi.
M-am grabit. Se numeste neatentie.
Eu cred ca (,) coarde suna mai bine… cum e sa spui “corzi sensibile”?
[…] 36. What Doesn’t Kill You (2008) […]
Pentru instrumente plurarul e coarde. Inainte de a fi profesor… 😉