What dreams may come (1998)

“Thank you for every kindness. Thank you for our children. Thank you for being someone I was always proud to be with. For your guts, for your sweetness. For how you always looked, for how I always wanted to touch you… “

  Înainte de a fi călători alături de Saoirse Ronan în periplul său în lumea de dincolo, în 1998, Robin Williams a fost un ghid covârșitor în “What dreams may come”. Acesta ne-a prezentat viața de după moarte, într-un mod curios aşa cum a fost imaginată de regizorul Vincent Ward, ca urmare a ecranizării cărţii cu același nume. Titlul este parte incompleta a unui monolog din piesa Hamlet. Nici că ar fi putut fi ceva mai reprezentativ ales, pe măsură conținutului: enigmatic, cuceritor şi intrigant. Pe cât de remarcabil şi romantic este scriptul, pe atât de necunoscut este filmul. Inspirat din romanul semnat Richard Matheson, subiectul este fondat pe presupunerea că Raiul există deopotrivă cu Iadul, contrastând cu religia creştină doar cu mici distincţii.

Debutul filmului este o mărturie vocală, Chris (Robin Williams), anunţându-ne  “when I was young, I met this beautiful girl by a lake”, pe fundalul căreia facem cunostinţă cu două suflete pereche (aşa cum se vor dezvălui pe parcurs). Întâlnirea lui cu Annie (Annabela Sciorra, splendidă pur şi simplu), se va transforma într-o căsnicie fericită. Atunci când cei doi copii mor într-un accident nefericit, sprijinul reciproc îi va ajuta să supraviețuiască. Ce faci insă, atunci când viaţa îţi dă încă o lovitură şi-ţi răpeşte şi ultima persoană care te ridica, atunci când cădeai? Încerci să faci faţă singurătăţii, nebuniei şi prezenţei acestuia, deşi eşti conştient ca nu mai e cu tine, aici? Este dincolo. Nesuportând singurătatea, sinuciderea pare a fi salvarea…  Atunci când cel din Rai care te-a contemplat în tăcere, află că ai ajuns în Iad, trece dincolo de orice impediment, prin purgatoriu, doar pentru a fi împreună din nou, indiferent de riscuri și consecințe.

Intenționat nu am menționat numele personajelor după intrigă, pentru că am vrut să păstrez anonimatul acestora, în ideea de a fi surprinși. Nu mă aşteptam să fiu încântată de imagini atât de contrastante, ţinând cont de anul producției. Efectele vizuale sunt spectaculoase şi într-o dihotomie constantă nu neapărat cu stările fiecărui individ cunoscut, cât pentru locurile în care suntem vizitatori. De admirat modul în care este dictată spectatorului, povestea cuplului şi a familiei, prin treceri bruşte în trecutul lor, funcţie de prezentul traversat. Cuplul Williams- Sciorra divide stările spectatorului pe măsură ce sunt admirati, oferind un spectacol demn de aplaudat. Am prețuit momentele de reîntâlniri pentru că au fost nu doar surprinzătoare, cât evidenţiate sublim de legături precedente.

“What dreams may come” reuneşte nume mari (Cuba Gooding Jr., Max von Sydow în alte roluri) izbutind o prestație triumfală, ce schiţează o poveste atipică de dragoste care transcende dincolo de orice bariere. Un film plăcut de urmărit, minunat vizual şi auditiv, încântător de bun, pentru ceea ce oferă. O dramă cu accente mai puțin filosofice şi mai mult romantice, va deveni odată urmărit, un etalon pentru alte producțiile încadrate în tipologia dramelor romantice. Reproșuri? Mie însămi pentru că m-am privat de momente frumoase, dăruite de un film încântător.

Vizionaţi trailer: