Nu trăim într-o lume perfectă. Cred că sunteți de acord cu mine în privința asta. La fel a gândit și Joshua Goldin, regizorul și scenaristul acestui film, care îi va încuraja, probabil, pe cei care reușesc să găsească tot felul de conspirații în tot ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Matthew Broderick este într-o formă excelentă pe tot parcursul celor 89 de minute, intrând atât de bine în rol încât lasă impresia că personajul Ben Singer a fost special creat pentru el. Ironia și sarcasmul mi-a adus aminte de Larry David; Broderick alternând momentele în care își exprimă nemulțumirea față întreaga lume, cu cele în care ar dori să fie un tată și un prieten mai bun.
Ben Singer obișnuia să încânte copiii cu muzica lui. De fapt, încă se mai întâlnește cu doi amici pentru a cânta într-o încăpere a unui magazin de instrumente muzicale. Numai că acum a renunțat la visurile de a face ceea ce-i place, după ce a scos un disc, pe care compania producătoare a decis să nu-l promoveze, motivându-și decizia prin faptul că nu există o piață pentru așa ceva. Astfel, a ajuns corector de scenarii. Lucrează aici de vreo opt ani și recunoaște, chiar de la început, că este oarecum demn de milă pentru lucrul ăsta. Locuiește împreună cu un prieten originar din Senegal, pe nume Ibu (Michael K. Williams). Cu acesta, joacă șah și, în dese rânduri, este prins în discuții mai mult sau mai puțin filozofice.
Într-o dimineață, tot sarcasmul său pare a căpăta o motivație reală: Ibu are o criză de diabet, moment în care autoritățile îi ridică mașina pentru parcare ilegală. Din această cauză, prietenul său ajunge prea târziu la spital și intră în comă. Iar el este concediat pentru că a întârziat la serviciu.
Revolta sa împotriva corupției și nedreptăților care îl înconjoară îi afectează și relația cu fiica sa, care ajunge să nu-și mai dorească să-l mai vadă. Poate că Ben are dreptate, dar nu poți duce o viață normală dominat de un asemenea negativism. Sunt, în această viață, lucruri pentru care merită să te bucuri. O astfel de lecție pare să-i dea sora lui Ibu, Khadi (Sanaa Lathan), care sosește în America.
Ben Singer se apropie foarte mult de personajul lui Larry David din Whatever Works – Boris Yelnikoff. Este sarcastic, ironic, furios pe întreaga lume, nu se așteaptă la nimic pozitiv și orice se întâmplă este considerat un complot împotriva sa (nu are încredere nici în acul care indică cantitatea de carburant din rezervorul mașinii; gândește că totul este o conspirație pentru ca oamenii să cumpere mai multă benzină decât au nevoie și… rămâne în pană, într-un cartier fără nicio benzinărie).
La capitolul contrucție, scenariul are puțin de suferit. Dacă Ben este construit excelent, ajutat fiind și de interpretarea lui Broderick, celelalte personaje sunt prezentate aproape în fugă. La fel se întâmplă și cu poveștile pe care încearcă să ni le expună Goldin. Personal, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre Ben Singer – fostul cântăreț, mi-ar fi plăcut să i se acorde mai multă atenție relației dintre Ben și fiica sa și, poate, o introducere mai subtilă a sorei lui Ibu, interpretată de Sanaa Lathan. Din momentul în care aceasta apare, filmul parcă pierde din consistență și se transformă într-o combinație bizară de entertaining și dramatic. Însă faptul că nu durează mai mult decât trebuie și Matthew Broderick îl fac să nu fie o pierdere de vreme.
spre deosebire de recenzia anterioara ..da asta este un film ce merita o asa descriere..sper ca reveniti pe drumul cel bun