Actori: Ben Kingsley, Tea Leoni, Luke Wilson, Dennis Farina, Philip Baker Hall, Scott Heindl
Un cineva, unul inteligent deopotriva, a spus ca dragostea desavarsita presupune pasiune, intimitate si angajament. Sa-l credem. Despre dragoste se pot mazgali zeci de foi, sting voci or’ se arunca-n brate-i, experimentand pe cel de langa. Un lucru il cunoastem oarecum despre ocara cu pricina: nu stim CUM se manifesta (exista indivizi non-fluturati, non-emotionati), nu stim CAND se strecoara, CATRE cine se-nfioara si… cel mai trist, CAND dispare. Comedioara de astazi, “You kill me”, propune un tenace tratament amoros avandu-l ca pacient pe nimeni altul decat “docilul” domn Kingsley, figura aparte a unei personalitati englezesti. Aparitia charismaticului Luke Wilson si a naturalei Tea Leoni, intregeste portretul terapeutic pe care filmul intentioneaza sa-l explice publicului. Pas cu pas.
Dupa veleitati, aptitudini si nevoi, ne pricopsim c-o slujba. Ne place ce prestam (norocosilor!) 
sau detestam ceasul agatat cu nemiloase ore ce ne despart de realitatea lui acasa. Frank Falenczyk (Ben Kingsley) se poate considera un tip norocos, caci munca sa ii confera nenumarate placeri. Ce daca este asasinul platit al familiei sale poloneze din Buffalo, New York? Toate bune si frumoase, pana cand ne izbim de haba barbatului: alcoolul. Ratand un “caz” important, punandu-si familia in pericol, este trimis de catre rubedenii sa-si rezolve problemele intr-un centru al alcoolicilor anonimi. Aici il intalneste pe Tom (Luke Wilson), un tip calm si amuzant, ce-i va deveni in scurt timp un soi de mentor. In incercarea de a scapa si evada din oaza morala in care fusese varat, se angajeaza la o firma de pompe funebre. Circumstante triste vor face ca acesta s-o intalneasca pe Laurel (Tea Leoni) , o tipa deschisa, cinica dar atragatoare, iar legatura celor doi va lua felurite cai.
Baguiam ceva despre dragoste. Un pic mai sus doar. Daca inlocuim “kill”-ul din titlu si alaturam un “love”, “like”, “hug”? Indiferent de “actiune”, ne ramane un YOU si un ME. Tu si Eu, Eu si Tu. Amandoi suntem absolut necesari, nu? Fie ea si dragoste platonica. Povestea de amor regizata de John Dahl este una un pic iesita din granitele unei relatii normale, a unei “rutiniere”. O legatura ce probabil ar fi blamata in totalitate, adjudecata imoralitatii din prisma “tributului” social adus de catre un ucigas. Probabil as fi dintre cei cu privire acuzatoare, nu stiu. Dar pentru ca-i doar fila de scenariu, imi permit sa rumeg altceva: Cum pot stii doi oameni ca sunt facuti unul pentru altul? Cum isi pot garanta binele si raul pentr-o vesnicie? Uitandu-se in aceeasi directie, descoperind elefantei pe nori pufosi la ceas d-amiaza, comunicand fara de cuvinte? Sau doar c-un gand te poti da celuilalt? Si-nchei apoteotic: “Puii mei, e greu!”
Vizionati trailer:
