Insomnia (2002)

După ce a apărut în Old Dogs, anul trecut, mai toată lumea s-a grăbit să-l acuze pe Robin Williams că proiectele în care se implică sunt din ce în ce mai slabe. Despre Al Pacino… ce să mai spun. N-a mai făcut un film bun de multă vreme. Cu toate acestea, cei doi se numără printre cei mai talentaţi actori contemporani, pe care, cu greu, mi-i puteam imagina jucând împreună în acelaşi film. Şi, iată, Christopher Nolan îi aduce laolaltă într-un remake după un film norvegian (care are acelaşi titlu), regizat de către Erik Skjoldbjaerg, în 1997.

Insomnia este un thriller profund psihologic, în care Al Pacino dă viaţă unui detectiv îngrijorat, cu multe probleme pe cap, un poliţist neconvenţional, ce nu acceptă să facă lucrurile ca la carte, ajungând să intre în vizorul departamentului Afaceri interne. Încă de când apare în cadru, Will Dormer (Al Pacino) are pe faţă o oboseală evidentă, pare pierdut undeva în trecut ca şi cum ar avea multe lucruri de rezolvat, iar această crimă, pe care este chemat să o rezolve, îl ţine în loc. Dormer este asistant de către partenerul său, Hap Eckhart (Martin Donovan), de care îl leagă anumite afaceri “personale”. Hap arată ca şi cum ar putea oricând să cedeze şi să dezvăluie Afecerilor interne secretele murdare pe care încearcă să le ascundă Will. Cu toate acestea, cei doi par foarte buni prieteni.

Personajul lui Pacino are succes cu înscenarea făcută criminalului, acesta apare şi este aproape prins, numai că reuşeşte să dispară în ceaţă. Moment în care, nevăzând bine, Will îl împuşcă mortal pe Hap. De aici lucrurile se complică pentru detectiv, apare sentimentul de vinovăţie şi toate aceste trăiri nu-l ajută deloc în lupta cu Walter Finch, acest criminal, interpretat, în mod surprinzător, de către Robin Williams.

Diferenţa dintre Will Dormer şi Walter Finch este uşor de observat. Dormer este obosit, are multe remuşcări, nu poate să doarmă, iar faptul că este trimis în acest orăşel uitat de lume, unde soarele nu apune niciodată, îl face şi mai irascibil. Finch este de o seninătate de invidiat, este un tip liniştit, optimist, care a înfăptuit o crimă oribilă, dar acest lucru nu pare să-l deranjeze câtuşi de puţin.

Insomnia este un film în care poţi vedea clar talentul lui Pacino şi al lui Williams. Ambii reuşesc să transmită privitorului emoţie. De asemenea, Christopher Nolan, în calitate de regizor, are foarte multe posibilităţi de a arăta ce poate. Locul în care este plasată acţiunea îi oferă ocazia de a apela din plin la calităţile actoriceşti ale lui Pacino şi Williams, dar şi la folosirea unor cadre remarcabile, aproape perfecte.