Cinematografia asiatică reușește întotdeauna să mă surprindă. Mai mult sau mai puțin plăcut. Are un stil aparte de a exprima sentimente controversate, de a-și exploata la limită personajele și de a pătrunde în sufletul spectatorului într-un mod atât de subtil încât acesta nici nu-și dă seama, pe loc, că a fost cucerit și nu mai are scăpare.
Filmul regizoarei Fu Tien-yu nu face excepție. Vorbește într-un mod relaxat și (un pic prea) relaxant despre cum e să fii diferit, despre marginalizare, despre dorința de a evada dintr-o lume închisă, despre visuri, speranțe și idealuri.
Ah-Gui (Li Yun Yun) este o tânără de numai 15 ani, care descoperă că este diferită de ceilalți. Este daltonistă. Nu poate distinge culorile, în special roșul și verdele. Din această cauză, cei din jurul ei par să n-o înțeleagă și o fac să se simtă singură, retrasă în propria ei lume fără culori. Singurul care nu o judecă din acest punct de vedere este vărul ei, Ah-Xian (Lin Bo-hong). Tânărul de 20 de ani este pasionat de călătorii și visează la ziua în care va pleca la New York, unde va fi alături de iubitul lui. Ah-Xian o consolează pe Ah-Gui spunându-i că totul e ok, cu toții suntem diferiți, într-un fel sau altul. El însuși încearcă să ascundă secretul propriei homosexualități. Pe de altă parte, Ah-Gui are și ea visul ei: acela de a se refugia pe o insulă, unde toți oamenii să fie la fel, incapabili de a distinge culorile.
Fu Tien-yu spune o poveste profund reală. În lumea în care trăim, orice abatere de la standard este pedepsită grav de către societate. Nu prea îți permiți să fii altfel: din punct de vedere fizic, din punct de vedere sexual, din punct de vedere comportamental,… din orice punct de vedere. Cei din jur nu au încredere decât în persoanele care li se aseamănă. Ceilalți sunt discriminați fără nicio jenă. Iar într-un orășel uitat de lume, din Taiwan, acest lucru se manifestă mai pregnant decât oriunde. Cei mai în vârstă, au renunțat de mult să mai viseze, iau lucrurile așa cum sunt și refuză să accepte ceea ce e diferit, lucrurile pe care nu le înțeleg. Fu Tien-yu vorbește despre Taiwan, dar mesajul său este universal valabil.
“Somewhere I Have Never Traveled” reprezintă filmul de debut pentru regizoarea Fu Tien-yu, dar și pentru cei doi protagoniști: Lin Po-hung și Lee Yun-yun. Timp de un an, Fu a căutat doi actori care să se potrivească personajelor sale. Iar, apoi, încă un an a durat pregătirea celor doi pentru a fi capabili să interacționeze atât de intim și familiar.
Ideea lui Fu Tien-yu este îndrăzneață și, parțial, a reușit să o ducă la capăt cu bine. Spun parțial, pentru că sunt momente în care se face exces de cadre statice, în care nimeni nu spune nimic. Dar mesajul este clar: nu trăim într-o lume perfectă; majoritatea dintre noi refuzăm, în mod conștient sau nu, să-i acceptăm pe cei care sunt altfel, iar de aici se ivesc visuri, care vor fi (sau nu) transformate în realitate.
