Cum v-am spus, ieri, 9 aprilie 2010, am fost la premiera (din Craiova) filmului “Eu când vreau să fluier, fluier“. Doi dintre actorii care au jucat în peliculă au fost prezenţi la eveniment: Ada Condeescu – actriţa principală şi Papan Chilibar, fost deţinut la penitenciarul Craiova, care a fost prezent şi la Festivalul de Film de la Berlin. După ce a rulat filmul, am reuşit să-i iau un scurt interviu Adei. Zic scurt deoarece nu am avut timp decât pentru câteva întrebări înainte de a se întoarce la îndatoririle sale ca invitat special. Acestea fiind spuse vă invit să lecturaţi materialul de mai jos, sper să vă placă şi aştept, desigur, comentariile voastre. De orice fel :D.
1. Hai să începem prin a povesti cum ai primit rolul? Dacă a existat un casting? Cum a fost acesta?
Păi da, a existat un casting care a durat şapte luni. Nu am mers în fiecare zi la probe. Iniţial eu am fost la casting pentru un alt rol care nu mai există acum în film. Au fost mai multe variante de scenarii până s-a ajuns la cel de acum. În mare, a fost nevoie de foarte multă muncă şi răbdare la probe pentru a ajunge la rezultatul dorit.
2. Cum a fost să lucrezi cu Florin Şerban? Vă cunoşteaţi dinainte?
Nu, nu îl cunoşteam dinainte, l-am cunoscut la probe. Ce pot să spun? Am lucrat extraordinar de bine cu el. Este un om foarte inteligent şi la un moment dat chiar ne înţelegeam din priviri. Ştie foarte bine ce vrea de la un actor şi cum să obţină acel lucru. Niciodată nu ne-a arătat, mie sau lui George, cum să facem, nu ne-a zis “aici plângi” sau “aici râzi”, din contră ne-a condus foarte subtil.
3. Te aşteptai ca filmul să înregistreze un asemenea succes? Mă refer aici la premiul câştigat cât şi la aprecierea din partea publicului?
Nu, sincer, nu m-am gândit nicio clipă atunci când am semnat contractul că va avea un asemenea succes. Într-un fel a fost, într-adevăr, neaşteptat, pe de altă parte ştiam că o să se întâmple ceva important cu filmul pentru că este unul valoros şi îmi plăcea foarte mult.
4. Evenimente mai speciale pe durata filmărilor au existat?
Nu, dacă te referi la întâmplări haioase, acestea nu au existat.
5. Ce a însemnat pentru tine “Eu când vreau să fluier, fluier”? Ţi-a schimbat în vreun fel viaţa?
Da, mi-a schimbat oarecum viaţa. Mai degrabă mi-a schimbat toată percepţia vizavi de penitenciare, deţinuţi şi de modul lor de viaţă de acolo. Sunt nişte oameni care merită într-adevăr sprijiniţi. Înainte aveam o altfel de mentalitate însă de când am lucrat cu ei, am vorbit cu ei, am stat printre ei, acest lucru s-a schimbat.
6. Cum te-ai înţeles cu colegii de platou?
M-am înţeles perfect cu toată lumea, mai ales cu George. S-a format o legătură între mine şi el de pe platourile de filmare şi cred că acest lucru se observă foarte bine şi în film.
7. Ai un mesaj pentru cei care nu au văzut filmul şi nu s-au hotărât încă dacă să-l vadă sau nu? De ce le recomanzi “Eu când vreau să fluier, fluier”?
Păi, în primul rând, ar trebui să-l vadă pentru personajul principal, Silviu, care este un om foarte puternic şi hotărât să facă orice pentru a-şi atinge scopurile. În al doilea rând, pentru legătura dintre Silviu şi Ana. Şi, nu în ultimul rând, pentru povestea în sine şi ceea ce transmite. Poate va reuşi să schimbe puţin din mentalităţile oamenilor.