Extraordinary Measures (2010)

Apãi no Ankhã, o fi el aici unchiu’ Bobby (a se citi Harrison Ford) într-un rol pe care pânã acum nu-l gustase, dar asta nu salveazã filmul de la apropierea de eşec. Dupã prezentarea de trailer dintr-un articol mai vechi de-al nostru, ne-am pus pe aşteptat filmul. Şi am aşteptat, şi-am aşteptat, şi-a şi venit! Alãturi de Harrison, fuge cu talentul pe verticalã, aventurosul Brendan Fraser. Sã nu ne fie cu supãrare, dar pe tip întotdeauna îl voi asocia cu personajul lui Richard ‘Rick’ O’Connell din The Mummy sau alte roluri tâmpiţele ca cele din “George of the Jungle” şi “Looney Tunes: Back in Action”. Şi dacã luãm în vedere acest aspect, faptul c-a putut fi în preajma lui Ford la filmãrile pentru “Extraordinay Measures” cred c-a fost în sine o experienţã extraordinarã pentru el. Indiana Jones şi mumia de Fraser. 😀 Trecând peste aceste mici amãnunte şi detalii, o distingem printre actori şi pe Keri Russell, care nu se detaşeaza din pãcate de acel rol de film de televiziune, dramatizând şi mimând cu succes scenele cu impact la public. Mno, nu s-o fi debarasat încã de personajul lui Felicity şi de publicul sãu, probabil. Încã din primele secunde aflãm cã faptele sunt inspirate dintr-unele reale şi cã “The Cure” este numele cãrţii pe care Geeta Anand “a împrumutat-o” scenariului. Pe termen nelimitat, se prea pare.

John şi Aileen Crowley formeazã un cuplu reuşit şi au o familie frumoasã: doi bãieţi şi o fetiţã. Din pãcate, doi dintre copii familiei au probleme grave de sãnãtate, probleme ce constau într-o atrofie muscularã, aşa zisa boalã cu pompã, cea care îşi ţintuieşte victimele într-un scaun cu rotile şi nu le permite decât sã execute prea puţine mişcãri. Pe lângã toate acestea, durata de viaţã nu reuşeşte sã depãşeascã vârsta de 9 ani. John, un om de afaceri prosper, încearcã prin toate mãsurile şi informarea de care poate beneficia, sã gãseascã leacul pentru crunta boalã şi astfel sã reuşeascã sã-şi ajute copii. Astfel, studiile de caz citite şi recitite ale unui doctor din Nebraska, îi vor da speranţa necesarã şi avântul de care acesta avea nevoie. În curând, îl cunoaşte pe acesta, aşa-zisul Robert Stonehill (Harrison Ford), un tip excentric, dificil, dar care are de dat lumii nişte informaţii preţioase cu privire la boala cu pompã. Dar pentru a-şi putea expune ideile, dar şi puse in practicã, acesta are nevoie de un capital serios, de investitori generoşi şi de un laborator propriu. Dar ce nu este capabil sã facã un pãrinte pentru a-şi salva odraslele?

Numiţi-mã insensibilã, dar.. filmul e cam nasol. Iertaţi-mã, alt termen mai generos n-am gãsit. Brendan Fraser nici plângacios nu este convingãtor, Harrison Ford are câteva replici mişto şi reuşeşte sã-şi incãlzeascã oarecum personajul, dar povestea.. uhm, am mai auzit dintr-astea. E un fel de “ce-i place lui Oprah sã studieze în fiecare sãptãmânã”. Şi m-am mai lãmurit cu o chestie: existã filme pentru actori şi filme pentru poveste. Cele pentru actori pot beneficia de o poveste incredibil de slabã, dar de nişte prestaţii foarte bune, iar cele pentru poveste sunt acele istorioare care doresc sã impresioneze prin gravitatea faptelor, interese de ordin general în care se plãmãdeşte un strop de speranţã pentru sufletul privitorului empatizant şi.. cam atât. Aici, se pare cã le-a şi reuşit, cãci medicamentul se pare cã a fost lansat şi a ajutat la rândul lui şi alti pacienţi. Unde se încadreazã “Extraordinary Measures”? Pãi, greu de stabilit: are actori buni, dar prestaţii destul de slabe şi are povestea de la orele amiezii. Ba mai mult, aşteptam chiar sã se lanseze vreun teledon la sfarşitul filmului (asta a sunat de-a dreptul rãutãcios!). Haideţi totuşi sã ne calmam şi sã revenim pe Terra, nu pe alte Pandore: este un film şi trebuie tratat ca atare!

Vizionaţi trailer: