Mai rar ca ora exactă să fie dată de la Constanţa. În general, soarele răsare de la Bucureşti, iar dacă vorbim de cinematografie un loc important pe hartă este şi Clujul. Constanţa nu este printre locaţiile importante când vine vorba de filme noi. Premierele ajung aici, de obicei, cu întârziere de cel puţin o săptămână. Totuşi, iată că mai sunt şi excepţii. Miercuri seara am fost printre cei aproximativ 100 de spectatori care au avut ocazia să vadă în premieră naţională Websitestory. Filmul nu a fost prezentat nici măcar la Bucureşti, va avea premiera joi seara, iar apoi va pleca într-un turneu naţional. Dar Constanţa a fost prima oprire. De ce ? Răspunde regizorul filmului, Dan Chişu: „Pot să vă mint, să vă spun că iubesc Constanţa. Pot să fiu sincer, să vă spun că în economia traseului nostru de premieră singurul oraş în care puteam să ajungem cu maşina era Constanţa. De vineri plecăm Timişoara, Cluj continuăm cu Iaşi, un traseu foarte, foarte lung”.
În cadrul discursului ţinut în faţa publicului constănţean (care a reacţionat neaşteptat de bine la Websitestory), Dan Chişu spus şi câteva lucruri despre acest film. Vă invit să citiţi mai jos cele mai importante declaraţii ale sale, care v-ar putea contura o imagine generală despre Websitestory.
„Veţi asista la un experiment destul de ciudat. Un film făcut în 12 zile de filmare, în condiţii destul de grele, cu o echipă extraordinară, care a îndrăgit proiectul, cu nume mari de actori care au participat la acest film fără bani, tocmai ca să sprijine proiectul.”
„Un film despre lumea adolescenţilor din fiecare oraş al ţării. Un film care pleacă din internet şi se întoarce în intenet. Povestea a fost găsită chiar în urma unor căutări făcute pentru un documentar, am constatat cât de multă lume îşi postează absolut orice pe internet.”
„Am constatat că în ziua de astăzi orice telefon mobil filmează şi orice filmuleţ, oricât de decent sau indecent ar fi el, poate să ajungă pe internet. Dacă din întâmplare profesoara de franceză îşi duce computerul la reparat şi un băiat deştept găseşte în hard un film de casă, tot pe internet ajunge. Vă aduceţi aminte cazul în care nu-ştiu-în-ce oraş al ţării, o profesoară, directoare de liceu. a fost dată afară tocmai pentru că elevii au avut acces la cele mai fierbinţi scene între ea şi soţul ei:”
„Este un film foarte dur, cu limbaj violent pentru că, din păcate, aşa vorbim noi în viaţa de zi cu zi, un film în care jumătate din actori au fost neprofesionişti, un film în care şase zile am creat dialogurile acestui film, totul plecând de la un scenariu de 10 pagini, iar partea cea mai interesantă este că ne-am simţit noi foarte bine, ne-am jucat. În acele 6 zile de la Snagov nu am făcut decât să prezint fiecăruia dintre actori o foaie cu noua lui identitate, ca într-un joc pe computer.”
„În general publicul nu mai vine la filmul românesc tocmai din motivele pe care le cunoaşteţi: mare succes de festival, dar multă lentoare. Noi am căutat subiectul, povestea, am căutat să fim cât mai direcţi, fără să periem, nici măcar limbajul, să ştiţi că am avut mari probleme, tocmai pentru că ştiam că un limbaj ca acesta poate să determine o vârstă de 18 ani necesară la intrarea în cinematograf.”
