Europolis este fara indoiala un film romanesc neobisnuit, dar care cu siguranta va avea un impact asupra tuturor celor ce-l vor vedea. Nu ai cum sa nu fii impresionat de acest film, pe care nu cred ca il vei uita prea curand dupa ce l-ai vazut. Si ca orice film bun romanesc, acesta primeste si atentie (pozitiva as putea adauga) din partea criticilor romani, impresionati de unicitatea sa.
Acest lucru se aplica si in cazul Irinei Mavrodin ce a avut numai cuvinte de lauda pentru noul film romanesc in articolul sau din revista Convorbiri literare, presarat cu metafore si imagini vizuale, un articol pe masura filmului, la fel de impresionant ca si acesta,articol ce ne vorbeste despre calatoria prin care va trece spectatorul odata cu vizionarea acestui film : “Dacă acelaşi spectator vrea să treacă la un alt nivel de lectură – pe care l-am putea numi „fantastic”, dar pe care l-aş numi mai curând „metafizic” – el va simţi cum alunecă, datorită multiplelor „semne” prevăzute în film (ca într-un text de Mircea Eliade), într-o altă realitate, unde logica unei cauzalităţi clasice nu mai funcţionează, ea fiind înlocuită de simboluri şi mituri care propun asocieri conforme propriilor lor legi. ”
Filmul lui trateaza miturile si superstitiile cu privire la moarte si totul porneste cand o telegrama din Franta anunta moartea lui Luca, pe care toata lumea il credea deja ingropat de 50 de ani. Astfel, sora lui Luca, Magdalena(Adriana Trandafir), impreuna cu fiul sau Nae(Aron Dimeny) pleaca impreuna in Franta pentru a primi mostenirea lui Luca. Insa tot ce ii asteapta acolo e samanul Ata (Joseph Otteno), cel mai bun prieten al lui Luca, si un sicriu in forma de magar in care acesta din urma voia sa fie ingropat. Povestea urmeaza apoi calatoria celor doi inapoi spre casa,una plina de evenimente neasteptate,un drum metaforic insa, ce corespunde celui parcurs de sufletul mortului Luca. Suna interesant, nu-i asa? Daca v-am intrigat cat de putin, atunci va propun o calatorie la cinema sa vedem pe pielea noastra despre ce e vorba.
