London Boulevard (2010)

Ah, Colin Farrell! Haideti fetelor, stiti la ce ma refer, pana si baietii stiu, nu-i asa? In ciuda rolurilor lui de pana acum, care ofereau o aura de cuceritor in jurul sau, acesta din London Boulevard a fost destul de diferit. Si poate ca am eu o slabiciune pentru el, insa pe mine tot m-a facut sa il plac, chiar si aici, in rolul sau de badass, cum se zice. N-am stiut la ce sa ma astept cand am vazut acest film, si poate ca n-a fost nici pe departe ce-mi imaginam, dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut. London Boulevard a fost un film diferit fata de ce vazusem in ultimul timp si mi-a fost putin greu, la inceput, sa ma obisnuiesc cu stilul in care a fost realizat, dar eram intrigata si voiam sa aflu din ce in ce mai multe. Sa va spun si voua cate ceva, nu?

Pai, Mitchell (Colin Farrell) e un tip, de-abia iesit din inchisoare, care incearca sa-si reia viata si sa se cuminteasca. Sincer, cam slabe sanse pentru asa ceva, din moment ce in aceeasi seara in care a fost eliberat il si cotonogeste pe unul. Si in mod ironic, Mitch fusese inchis pentru violenta. Stiti cum e, lupul isi schimba blana, dar naravul ba. Sa lasam la o parte proverbele romanesti si sa ne intoarcem la povestea noastra. Pai cum sa va zic eu voua, nici circumstantele nu-l prea ajutau pe Mitch sa fie baiat cuminte: locuia intr-un apartament al mafiei impreuna cu prietenul sau Billy (Ben Chaplin), care se ocupa cu treburi ilegale, si care era, de fapt, mai degraba o pacoste decat un prieten. Si sa nu mai pomenesc de sora lui Mitch, Briony (Anna Friel), care era putin cam dusa si mai aparea din cand in cand sa mai condimenteze o poveste deja piperata. Deci, cautand o viata mai linistita, Mitch ajunge sa lucreze pentru Charlotte (Keira Knightley), o actrita retrasa, de care se  si indragosteste la un moment dat. Ei bine, toate planurile lui Mitchell de a fi cuminte se duc pe apa sambetei, iar viata sa devine un joc de “care pe care” din momentul in care il supara pe cel mai gangster dintre gangsteri, un fel de cap al mafiei cu umor britanic din ala sec, caruia ii placea sa spuna anecdote victimelor sale inainte de a le ucide, facandu-le sa intrebe “Si ce legatura are asta cu mine?”.

Trebuie sa stiti dinainte, London Boulevard nu e un film care o sa-ti inveseleasca o zi proasta… sau ma rog, nu prea mult. Si poate ca nu e pentru toata lumea… de fapt chiar nu e, ca e cam interzis sub 18 ani, dar asta mai mult pentru limbajul colorat si pentru violenta, care la un moment dat, te face sa simti ca e si ea un personaj in film. Oricum, daca aveti chef de ceva diferit, London Boulevard e o alegere buna, pe care, daca o veti face, veti avea parte de niste umor sec si negru, oferit, in mare parte, de personajul lui David Thewlis (o sa-l recunoasteti sigur din Harry Potter, stiti voi, Remus Lupin, a fost proful lui Harry la un moment dat 🙂 ).

Vizionati trailer: