Love Likes Coincidences (2011)

“Sometimes, at first sight, you know that person is your destiny. Sometimes you search for a lifetime and you never find.”

Imaginaţi-vă o simbioză între “Sleepless în Seattle”, “Jeux des enfants”, “Love Story” şi “Sweet november”. Sună tentant şi a devenit realitate în “Love likes coincidence”, cunoscut cu titlul original- “Aşk Tesadüfleri Sever”.  Bazat pe coincidenţe reale din existenţa unor cunoscuţi ai regizorului şi scenaristului, scenariul a fost şlefuit şi înfrumuseţat pentru a putea fi transpusă o poveste de dragoste care va întrista sau va fura zâmbete, după caz. Numai în prima săptămâna de la lansare, a adjudecat în plan național, un total de aproape două milioane de dolari.

Cel mai probabil, filmul pierde încă de la debut din spectatori, pentru că actorii nu sunt tocmai tiparul tipic al celor din cetatea mamă a filmelor. Producţie turcă– “Ask Tesad Afleri Sever”, reuneşte protagonişti anonimi într-o piaţă a blockbusterelor hollywoodiene. Dacă daţi o şansă şi aşteptaţi răbdători desfăşurarea acţiunii, deloc liniară, aveţi garanţia unui film cel puţin decent, romantic în esenţă.
În Ankara anului 1977, două naşteri au loc simultan. Doi străini îşi intersectează vieţile din acel moment, urmând ca pe parcursul copilăriei şi a adolescenţei să se întâlnească întâmplător şi să-şi influenţeze viaţa arbitrar. Ozgur şi Deniz, fac cunoştinţă încă din prima zi a vieţii lor, creându-se un liant care îi va pecetlui permanent. Se face abuz (deloc agasant) de flashbackuri nostalgice, a doi oameni pe care destinul se încăpăţânează să-i ţină departe unul de celălalt, în ciuda faptului că pare a le fi promisă o existență împreună. Indiferent ce i-a despărţit 25 ani, îi aduce împreună din nou, în Instanbul, in prezentul zilelor noastre, de data asta fiind martori ai naşterii poveştii lor de dragoste.

Plotul filmului se axează pe misterul coincidentelor, pe destin în primul rând şi mai apoi pe povestea de dragoste a doi necunoscuţi. “Love Likes Coincidences”, este o dramă care evocă sentimente reale, într-un mod serios, fără a depăşi limita realului. Se câştigă la faptul că personajele principale (interpretările inteligente conving) sunt plăcute şi oferă un joc actoricesc sincer. Compatibilitatea lor, deloc de neglijat este sesizabilă cu uşurinţă; se pierde la interpretările personajelor secundare, totuși. Plusurile se adaugă şi pentru modul favorabil şi original în care se trasează destinul a doi străini, cu treceri bruşte între diferite perioade, asociate inspirat, neglijând niciun aspect. Se primesc explicaţii pentru mai multe momente, regizorul  solicitând astfel, atenţia audientei conectată până la final. Fără a avea cunoştinţă de compoziţiile muzicale turcești, recunosc un soundtrack bun când îmi este prezentat.

Vizionati trailer: