Bernardo Bertolucci reușește cu Last Tango in Paris (Ultimo Tango a Parigi) să ”rupă gura târgului” la începutul anilor ’70, când știm cu toții că existau încă destul de multe minți încătușate și idei preconcepute ( cei care au văzut deja filmul știu la ce mă refer, cei care nu, își vor da seama ulterior). Vorbim aici de un film de artă, așa că nu mă aștept să fie tocmai ușor de digerat. E important, în cazul în care decideți să-l vizionați, să vedeți dincolo de imagini și secvențe, de replici și fapte.
MPAA (Motion Picture Association of America) îi oferă filmului înainte de lansare un X, ceea ce însemnă că este catalogat ca făcând parte din categoria ”comportament sexual explicit”. S-a renunțat ulterior la notarea cu X pentru a nu se asocia cu filmele pornografice. Chiar și așa, în acord cu etalonul de catalogare a MPAA (stabilit în 1990), Last Tango in Paris este marcat NC-17, care se traduce prin ”nerecomandat minorilor”!
Marlon Brando și Maria Schneider sunt Paul și Jeanne, un american și o franțuzoaică care se întâlnesc întâmplător într-un apartament pe care amândoi doresc să-l închirieze. În ciuda circumstanțelor (el proaspăt văduv, ea pe cale de a se mărita), între cei doi se leagă o relație zbuciumată, pur sexuală. Își vor trăi idila lor carnală, la cea mai mare intensitate, fără a-și destăinui unul altuia numele, printre frustrări interioare și contemplări spirituale, până când, într-o zi, Paul pleacă fără nicio explicație. Se vor întâlni, totuși, din nou pe stradă, iar el îi va destăinui că o iubește și că vrea să o cunoască, să ia totul de la început. De data aceasta pare că povestea lor va lua făgașul normal și firesc al unei relații, dar ultimul tango nu este pentru ei decât requiemul unei tragedii.
Bertolucci se folosește de sexualitate în acest film nu pentru a ne șoca, ci pentru a releva subtilități ale psihicului uman, pentru a arăta o latură mai puțin abordată în filme, a bestialității umane. Sexul devine instrumentul care va cânta o arie întunecată, sadică și masochistă în același timp, a pasiunii.
Pentru acest film, Brando a primit o nominalizare la Oscar pentru ”cel mai bun actor”, iar Bertolucci pentru ”cel mai bun regizor”. Chiar dacă premiul nu a revenit nicicăruia, și-au câștigat cu siguranță amândoi un loc de cinste în topul cinefililor. Dacă vreți să trăiți o experiență cinematografică de excepție, dacă pentru voi filmul nu se rezumă doar la povești și personaje, atunci vă invit la un Last Tango in Paris.
Vizionati trailer:
