“The world is a very complex place. There is very little of it that is black and white.”
Colin Farrell a fost prezent cu două producţii la Festivalul de la Toronto în 2009, alături de “Triage”, rulând Ondine. Cel din urmă a avut întâietate în fața primului, privind recepția de critici. “Triage” nu s-a bucurat de succes la box- office, fiind considerat poate chiar un eșec, diverse pretexte fiind servite de către cei ce se vor a fi avizați în recomandări. Bazat pe romanul anului 1998 „Triage”, al jurnalistului veteran, corespondent de război, Scott Anderson, filmul devine o adaptare cinematografică complexă, un thriller incărcat de mister.
Conștiința înfrânează uneori luarea unor decizii pe care le-am putea regreta și le îngroapă în cel mai întunecos abis al minții. Sunt lucruri pe care dorim să le uităm, asta pentru că este sfâșietor să trăiești zilnic cu gândul de a ști. Dar oare este mai bine să cunoști un adevăr care doare sau să trăiești într-o minciună care iți asigură atât cât este posibil, o liniște fățarnică?
“Triage” este o dramă psihologică, ce te poate bântui mult timp de la vizionare. De cele mai multe ori, multe tragedii nu trec granița teritoriului în care se dau luptele de război, însă unii supraviețuitori se întorc să povestească. Colin Farrell se înfățișează într-unul din cele mai solicitante roluri ale carierei sale (a slăbit aproape 20 de kilograme pentru a fi cât mai convingător în rolul lui Mark Walsh). Doi fotojurnalişti, foarte buni prieteni, Mark și David (Jamie Sives), iau calea Kurdistanului în încercarea de a surprinde imagini sau articole care le vor putea aduce prestigiu sau bani. Ajunși în mijlocul unui teritoriu total lipsit de civilizație, sfâșiat de lupte sângeroase, un eveniment tragic, asupra căruia nu ii putem oferi un răspuns inițial, îl va obliga pe Mark să se întoarcă acasă, singur. Fantomele scenelor violente trăite în război îl bântuie, persecutat de ideea de a fi făcut o greșeală majoră. Dezorientat și extrem de ostenit, bărbatul se stinge încetul cu încetul sub ochii Elenei (Paz Vega), prietena sa. Hotărâtă să îl salveze, aceasta va descoperi că nu cicatricile lăsate pe corp îl mistuie, ci sufletul său necesita un tratament pentru a-și potoli obsesia de pedepsire justificată, sau nu.
Un mister profund adâncește nenorocirea simțită de Mark. Călătoria avută alături de camaradul său se pare ca i-a schimbat viata, însă printr-o dramă personală, despre care nu este încă pregătit să vorbească. Aceasta ni se va releva abia la sfârșitul filmului, ca o palmă grea care te izbește fulgerător, fără a avea timp să reflecţi asupra-i.
Filmul este greoi pe alocuri, însă asta nu subjugă calitatea scenariului, ci doar face să fie evitat de o anumită categorie de public. Îl recomand pentru doza mică de suspans, pentru mesajul profund și sensibil. Paz Vega nu face un rol foarte bun, însă merită urmărită și în această dramă pentru că știe să păstreze aceeași expresivitate caracteristică și naturalețe cu care ne-a obișnuit.
Vizionați trailer:
e o drama buna despre razboiul la scara mica, intr-o lume uitata. drama persoanajului e credibila, iar Farrell (sper sa nu te superi, dar in recenzie ai scris cu un singur L) face un rol bun. personal mi-a placut mai mult Ondine, dar acolo vorbim de altfel de drama, una presarata cu iz de basm.
multumesc pentru observatie, nu ma supar :). probabil din neatentie. sincer “Ondine” nu l-am vazut, dar urmeaza in lista mea de vizionari. Colin Farell mi-a placut foarte mult in “The New World”, insa nu este de ignorat in “Triage”.
Nu e deloc de ignorat. Personal l-am cotat parca la un 8 pe blog, dar Ondine e mai simaptic, mai bun. Zilele astea vizionez si eu The New World 🙂
[…] In pilot cunoastem particele din trecutul fiecarui personaj principal, iar totul se axeaza pe relatiile din prezent si mai mult pe repercusiunile unor decizii care inca ii afecteaza. Ancheta care va face si subiectul serialului este pornita tot de o crima, investigatia aducand impreuna trei detectivi, care nu au aparent nimic in comun, ci doar proprii demoni cu care defileaza: un barbat dintr-o patrula de autostrada, Paul (Taylor), un criminalist, Ani (Rachel) si un detectiv, Ray (Colin), dintr-o localitate obscura. Un lider criminal de cartel, Frank (Vince) este direct afectat de aceasta crima, care ii distruge planurile pentru a monopoliza orasul. Secventa finala, o panorma cu cei trei adunati impreuna la locul crimei, confirma eleganta cu care este manevrat totul, desi mai lent decat ne-am fi asteptat. Pentru mine, cel mai promitator plot pare a fi cel al lui Ray, intr-o infatisare ce aminteste de rolul din „Triage„. […]