“Love the sinner but hate the sin.”
Festivalul de Film Sundance a oferit de-a lungul anilor producții care au cucerit publicul, filmele deja etichetate cu sigla festivalului, având încă de la început garanția de a fi apreciate. Înscris în competiția dramatică, “The Ledge” a fost primit cu critici negative, deși scorul de la care s-a pornit a fost promițător. Chapman își explică alegerea de a fi devenit un regizor independent, motivând: „The Ledge explorează o a patra dimensiune: cea a vieții interioare, a sufletelor chinuite care stau pe marginea distrugerii emoționale. Filmul acesta e motivul pentru care am devenit regizor independent și pentru care continuu să sufăr neajunsurile acestui mod de a face film”
Un subiect aparent simplu, are totuși defectul de a nu fiospitalier încă de la început, astfel că o bună parte din cei care se arată doritori să-l urmărească vor renunța probabil din primele minute. Nu remarc lipsa unor ovații, ci doar faptul că este mult prea molcom pentru gustul unora. Terrene Howard mi-a atras atenția în “The Brave One”, participarea sa în “The Ledge”, fiind un motiv numai bun pentru a urmări filmul. În filmul de față intră în rolul unui polițist care are o zi nu tocmai bună dar care se trezește pus în postura de negociator cu Gavin (Charlie Hunnam) pentru a-i salva viața. Ceea ce nu știe polițistul este că sinucigașul nu se află întâmplator pe cornișă (the ledge) și că în cazul în care nu se aruncă în gol, moare altcineva. Conversația dintre cei doi nu e una tipică dintre un om care vrea să moară și un potențial salvator, discuția lor rulând flashbackuri în fața spectatorului curios. Personal, vi-l recomand pentru serile lipsite de inspirație in alegeri.
Personal mi-a plăcut în aceeași măsura în care m-a intrigat, însă nu ii neg considerentele unui film bun. Deși nu este recomandat pentru un public obișnuit cu filme mai puțin “filosofice”, poate fi o delectare chiar și pentru cei mai pretențioși. Patrick Wilson este bizar de bun în rolul creștinului fundamentalist, ducând personajul său pe o culme cu potențial. În schimb, Liv Tyler nu se evidențiază neapărat, interpretarea sa fiind seacă, distanțând oarecum audienta. Totuși nu de neglijat, face un duo acceptabil cu Hunnam. Drama psihologică se axează pe teme ceva mai sensibile, precum moartea, iubirea, trădarea, toate gravitând în jurul credinței.
Vizionaţi trailer
