Hereafter (2011)

“A life that’s all about death is no life at all.”

Lansat în cadrul unei premiere speciale, în anul 2010, la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, ”Hereafter” nu a fost aplaudat întocmai cu sonoritatea  scontată. Cronicile redactate de critici au desființat producția, etichetând-o ca fiind nu tocmai convingătoare pentru genul la care-și revendică apartenența. Contrar minusurilor care au discreditat pelicula, aceasta a primit nominalizare la Oscar, pentru cele mai bune efecte speciale. Atunci când pe genericul unui film stă scrijelit numele unui regizor consacrat- Clint Eastwood, pretențiile sunt crescânde față de ceea ce ar fi fost în mod normal. Dezamăgitor este când  produsul nu se ridică nici la jumătatea etalonului anterior stabilit. Filmul se înscrie lejer în categoria filmelor dramatice cu o notă ușor sesizabilă de thriller. Catalogarea acestuia drept un film de suspans sau mister este una neîntemeiată în condițiile în care niciuna din cele două atribute nu se remarcă în acțiunea filmului.

Primele minute sunt de-a dreptul cuceritoare, însă cea mai bună parte, se rezumă la acest debut destul de îndrăzneț parcurs atenuează din buna primă impresie. Marie LeLay, (Cecile de France- prezența sa nu reușește să înalțe filmul pe vreo culme),o jurnalistă aflată într-o vacanță, hotăraște să părăsească liniștea camerei și este surprinsă în mijlocul unei catastrofe. Celălalt plan ne prezintă viața a doi gemeni (fratii McLaren, aduc un plus de apreciat pentru scenele dăruite), Marcus  și Jason, încercând să își mențină reală  familia șubrezită. O tragedie îi va despărți pe cei doi, nelăsându-le timp să se cunoască atât cât ar fi trebuit. În ultimă instanță facem cunoștință cu un medium care își renegă abilitatea paranormală de a putea comunica cu cei morți. George Lonegan (Matt Damon) încearcă să își refacă viaţa departe de publicitatea gratuită. Trei oameni fără nicio legătură viabilă vor fi puși în situația de a se confrunta cu propriile convingeri, să își reconsidere viziunea asupra vieții și a ceea ce este dincolo de aceasta.

Prezența personajului interpretat de Matt Damon, un actor care a demonstrat inspirație în alegerea personajelor spre interpretare, nu a făcut altceva decât să inhibe. Este o apariție claustrofobică, singurătatea și tristețea ce adâncesc conturarea unui personaj melancolic, diminuează din dorința spectatorului de a prelungi angoasa unei experiențe ce ar  fi trebuit să fie relaxante. Subiectul ar fi fost destul de ofertant, însă probabil intenția producătorilor (Steven Speilberg, unul dintre ei) nu a fost aceea de a expune concepțiile personale, ci doar să inițieze publicul într-o sferă care face apel la crezurile fiecăruia. Vizionarea filmului nu este o obligativitate, însă dacă vă decideți să-l urmăriți, nu vă așteptați la un film pe măsura castingului sau a altor nume care defilează pe generic. De apreciat subiectul ales pentru ecranizare care, deși nu este pus bine în valoare, insuflă formularea multor întrebări.

Vizionati trailer: