Flypaper (2011)

Probabil vă întrebați așa cum m-am întrebat și eu, de ce Flypaper? Ei bine, e vorba de banda aceea adezivă care se folosește pe post de capcană pentru muște (recunosc, eu nu mă gândisem la asta inițial). Așa. Și totuși, de unde până unde titlul acesta pentru film? Păi să vă explic puțin cum stau lucrurile…

Filmul este despre un jaf bancar deviat într-o situație hilară. Da, este o comedie. Sau se vrea a fi o comedie gen slapstick. Genul acela de umor de situație, care era la mare modă în epoca filmului mut și începutul filmului sonor, unde personajul principal era un ”bufon” a cărui acțiuni mai mult sau mai puțin întâmplătoare, degenerau în tot felul de situații comice. Gen Charlie Chaplin sau Stan și Bran. Doar că acum eroul nostru are alură de macho-man și dispune de o gamă ceva mai variată de dispozitive pentru a-și realiza gagurile.

Tripp (Patrick Dempsey) intră într-o bancă pentru a schimba niște bani, undeva pe la ora închiderii. Doar că se întâmplă neprevăzutul! Se trezește martorul unui dublu jaf care are loc în acea bancă; o echipă de hoți profesioniști, cu arme și echipamente avansate în dotare și doi ”papă-lapte” (ăștia doi chiar seamănă cu Stan și Bran) care nu sunt în stare să fure nici măcar un cent. Amândouă echipele se hotărăsc să jefuiască banca în același timp! Numai bine cât să se calce pe bătături! Dar să nu uităm că îl avem pe ”eroul” nostru cu mină de Sherlock Holmes care se va descurca ”admirabil” în a descâlci ițele acestei situații îmbârligate: personalul băncii împreună cu jefuitorii și ghinionistul protagonist, rămân blocați în incinta clădirii atunci când sistemul de securitate se activează. În timp ce sunt ținuți ostatici de către hoți, Tripp găsește adecvat să se îndrăgostească de Kaitlin (Ashley Judd), o tânără care face parte din personalul băncii. Pe lângă asta își face timp să descopere că cineva care încerca să-i saboteze pe hoți pusese la cale toată tărășenia. Neștiind cine e făptașul, încep cu toții să se bănuiască între ei și destul de dubios pentru o comedie, se lasă cu ceva cam multe crime… În final este oarecum previzibil că făptașul e exact cine te aștepți mai puțin să fie, dar reușește totuși să ne și surprindă, așa ușor…

Cineva spunea că acțiunea filmului este una mai degrabă potrivită pentru o piesă de teatru și nicidecum pentru film. Și într-o oarecare măsură are dreptate: personajele sunt toate adunate la un loc, suspicioase și cu un secret care va fi divulgat la un moment dat de o minte sclipitoare. Nimeni nu se întreabă cum se face că situația nu pare una reală (în cazul acesta poliția nu intervine până la finalizare), jocurile de rol și replicile nu sunt nici ele departe de scena teatrală…poate în teatru ar fi fost o reușită, așa nu face decât să ne ridice subtil colțurile buzelor, înloc să ne smulgă râsete stridente. Nu-mi dau seama dacă actorii, scenariul (vine de la cel care a scris și scenariul pentru Hangover), sau regizorul (Rob Minkoff, cel care a regizat Lion King și Stuart Little) sunt cei care au clacat cu acest film, dar cu siguranță nu e și nu va fi un succes. Dar dacă chiar ați rămas în pană de idei și nu mai știți la ce să vă uitați, dați-i play.

Revenind la ideea cu denumirea filmului, probabil că ați dedus de ce Flypaper, nu? Și dacă nu vi-ați dat seama încă, o sa vă dați după vizionare.

Vizionați trailer: