Astăzi am să încep cu partea rea. Moment de suspans… zgomote de nerăbdare în fundal… şi posterul care a reuşit să îmi strice ziua de azi este… tatadam… “The spirit”. O da, sau mai bine, o nu. În general chiar nu am nimic împotriva posterelor care încearcă să sugereze idee de ”filme noir”. Practic, reţeta este atât de simplă încât nu poate eşua – alb, negru şi un accent roşu a – a se vedea colecţia de la Sin City – remarcabilă. Dar cumva, băieţii care au lucrat la The Spirit s-au încăpăţânat să strice şi chestia asta. Nu la toate, doar la câteva, şi în special la cel din imagine.
Pur şi simplu vreau o explicaţie pentru posterul ăsta. De ce tânăra din imagine are o posibilă aluniţă în ceată? Este o aluniţă sau o umbră care gravitează nehotărâtă? De ce sunt atât de multe tipuri pe fonturi pe poster? De ce îmi da impresia că cineva i-a scris pe faţă cu markerul? Şi ca să răspund la întrebarea lor, “Do I look like a good girl?”, din posterul asta arăţi ca o domnişoară care se uită în sus şi mănâncă bijuterii. Prost!
Partea bună, partea buna… ştiu că era una. Ah, da. Mă rog, este mai mult promisunea unui lucru bun decât un lucru bun per se. Tocmai a apărut trailerul pentru Burn After Reading. Sincer, după ce am văzut trailerul şi am respirat mulţumită că nu mi-am irosit aiurea 67 de secunde din viaţă, încă nu sunt complet lămurită despre ce este filmul ăsta. Ceva cu nişte informaţii ale unui agent secret care ajung unde nu trebuie, bla bla bla. Cumva subiectul devine irelevant pentru că filmul este regizat de Joel şi Ethan Coen, după un scenariu scris tot de ei şi aduce un line-up care, recunosc, mă face să ţopăi de entuziasm: George Clooney, Brad Pitt, John Malkovich, Tilda Swinton, Frances Mcdormand. Aveţi un punct bonus dacă ghiciţi cu cine anume vreau să mă izolez pe o insulă pustie.
Trailer Burn After Reading:
Cât despre partea ciudată, bucuraţi-va de un mic interviu cu domnul David Lynch. Mi se pare fenomenal modul în care zice omul ăsta despre “billions and zillions of ideasa”. Şi culmea, lui ideile i se par foarte asemănătoare cu peştii. Nu vă aşteptaţi nu? Urmăriţi interviul, e ca o mică fereastră spre lumea dubioasă a lui Lynch. Oricum, cert este că simt o nevoie nebună să mă uit iarăşi la Twin Peaks.
Interviu David Lynch:
