Warrior (2011)

Guess who’s back? 🙂 Şi nu oricum, ci schiţând portretul unei poveşti tari, a unor personaje puternice, atât de puternice încât unele dintre ele au reuşit să pătrundă şi-n curtea vecinilor de Oscar. Nici că se putea să scriu un prim articol după o pauză suficient de consistentă, aşadar, zău că pălesc a emoţie! Revenind la chestiuţe mai serioase, vă spun că proiectul de faţă nu reuneşte tocmai cele mai strălucitoare tăbliţe de pe Walk of Fame, însă reuşeşte să ridice ştafeta pe măsură. Nu ştiam de ce Tom Hardy este pe val la momentul actual, după rolul din “Inception”, însă odată ce veţi vedea “Warrior”, îi veţi oferi sigur credit pentru eforturile cu adevărat impresionante depuse. Ştiam că l-am mai văzut pe Joel Edgerton pe undeva, iată şi răspunsul: Animal Kingdom. Aşadar, adunare de soi între engleji. Mai departe? Singurul ecou pare a fi Nick Nolte, cel care reuşeşte să obţină o nominalizare la premiile Oscar de anul acesta pentru cea mai buna prestaţie masculină într-un rol secundar, deşi, sinceră să fiu, mi s-a părut a fi un personaj secundar prea… secundar. Şi deşi iniţial am catalogat filmul drept “un alt film despre sport”, o să vedeţi că este mai mult decât atât.

Pentru o primă impresie, îl cunoaştem pe Tommy Conlon (Tom Hardy), un tip aparent ciudat, singuratic dar şi cu o înfăţişare respectiv atitudine, pe măsură. Alături de el, un bătrânel uşor inofensiv, Paddy (Nick Nolte), care se dovedeşte a fi tatăl durului nostru. Mult nu va dura şi vom afla prilejul întâlnirii celor doi: o răfuială mai veche între cei doi, cauzată de abandonul unui tată alcoolic, moartea mamei şi dezamăgirea cauzată de plecarea fratelui mai mare. Fratele cel mare nu se lasă aşteptat, cadrul fiind mutat pe scena vieţii de familie a unui profesor de fizică (Joel Edgernon) cu mari probleme financiare.

Ce au cei trei în comun? Pe lângă sângele din vene, pasiunea pentru sport şi anume, luptele. Atunci când Tommy doreşte să reintre în branşă, îşi va ruga tatăl, fost antrenor, să-l sprijine din postura de antrenor. Dar şi Brendan, fratele cel mare, se vede nevoit să intre pe ringul de luptă datorită lipsei banilor şi a riscului de a-şi pierde căminul. Iar ocazia potrivită pentru cei doi vine la momentul în care este promovat un eveniment intitulat SPARTA, un super eveniment de arte marţiale mixte (MMA) la care se vor întrece cei mai cunoscuţi sportivi din lume.

God, şi ce-am mai plâns! Rotofei de lacrimi, nu altceva. Mit spulberat: NU este obligatoriu să plângi într-o manieră miorlăitoare doar la filme romantice, ci şi la pumni aruncaţi în toate părţile, da? Să fie clar! Acum, eu nu v-am mai povestit de Tommy că are ceva treabă cu puşcaşii marini, că relaţia tată-fiu sau cea de frate-frate este aparent spulberata din episoade trecute şi multe altele. Mă bazez că veţi avea răbdarea necesară să gustaţi povestea. După cum spuneam, mintea mergea aproape de “The Fighter”-ul anului trecut. Părerile de după? Mai fain al nostru “Warrior” prezent! Empatia împrăştiată din toate părţile, studenţii profului-luptător, a soldaţilor, a familiei şi a altora, dă un aspect şi mai sensibil poveştii, deşi uneori riscă să-şi piardă poate din verosimilitate. Mi-a plăcut totuşi, ciudat fapt. Iar ultimele cadre din final, ei bine, dragi şi drage, sunt… nepreţuite! Şi uite-aşa filmul primeşte un +9 din partea mea şi o etichetă de recomandare.

Vizionaţi trailer: