Daca vreti sa vedeti un film in care actiunile teroristilor musulmani fac obiectul unei parodii si, in acelasi timp, al unei drame, va recomand Four Lions. Este un film inteligent, plin de umor englezesc si de situatii absurde, care trateaza tema teroristilor dintr-un unghi aparent ironic, insa contine si multe parti dramatice. E interesanta aceasta combinatie pentru ca induce o dubla raportare la pelicula: scenele de comedie alterneaza uneori cu parti triste, iar trecerea se face brusc, cu multa spontaneitate. Asa ca acest film are un merit dublu: este o comedie care pune in discutie terorismul islamic, dar o face intr-un mod extrem de ingenios, sub forma unei satire.
Povestea are in centru actiunile tragicomice a cinci teroristi musulmani aspiranti: Omar (Riz Ahmed), liderul grupului, Waj (Kayvan Novak), prietenul sau care are un IQ mai scazut, Barry (Nigel Lindsay), un personaj cu idei extremiste, dar lipsite de continut, Faisal (Adeel Akhtar), care este de parere ca Jihad-ul se face prin plasarea unor bombe pe ciori, si Hassan (Arsher Ali), un musulman iubitor de hip-hop care se alatura grupului pe parcurs. Cei patru membri initiali ai grupului vor sa trezeasca spiritul de lupta al arabilor si critica valorile occidentalilor. Omar si Waj merg intr-o tabara de pregatire in Pakistan, unde distrug lucruri destul de importante pentru teroristi (veti vedea despre ce este vorba), iar apoi se intorc in Marea Britanie convinsi de faptul ca trebuie sa plaseze o bomba intr-un loc important. Situatia comica rezulta din faptul ca aceste personaje nu prea au nimic in comun cu terorismul adevarat, Barry le induce tot timpul paranoia facandu-i sa creada ca sunt urmariti, toate acestea intamplandu-se in timp ce toti se expun destul de mult (nimeni insa nu ii observa).
Mie mi-a placut mult umorul acestui film, replicile in stilul englezesc (dialoguri lungi care nu au nici un sens si nu duc nicaieri, dar sunt adorabile), jocul actorilor (toti sunt foarte buni, iar Riz Ahmed este un tip extrem de talentat si expresiv), situatiile absurde in care cei cinci intra tot timpul (pornind de la faptul ca inghit cartele SIM pentru a nu fi localizati, tabara de antrenament din Pakistan sau pregatirea bombelor) vrand mereu sa faca ceva, dar izbindu-se de propriile lor limite si de incompetenta lor. Este o satira plina de substanta la adresa extremismului islamic, dar si la adresa gruparilor moderate. In acelasi timp, pelicula pune sub semnul intrebarii si arata care sunt efectele dramatice ale jihad-ului. Nu este un film pentru toate gusturile insa, asa ca, in primul rand, va recomand sa il vedeti numai daca iubiti umorul britanic.
Vizionati trailer:
